BBCode: [url=/articol/id/1026-ce-se-alege-de-inimile-frante-varianta-crestina]Ce se-alege de inimile frante? (varianta crestina)[/url]
Când am scris despre tragedia lui Amy Winehouse, o prietenă mi-a spus părerea ei: „era doar o fată cu inima frântă". I-am dat dreptate şi, în finalul discuţiei, am ajuns cumva să îi promit că o să scriu un articol despre „What becomes of the brokenhearted" - varianta creştină.
Mulţi se înghesuie să-i spună celui respins să înveţe lecţia și să uite. Să se bucure că acum e mai înţelept. Problema e că atunci când eşti îndrăgostit, primul obiectiv e să fii iubit, nu să devii înţelept. În plin şoc al respingerii, contează mai puţin că ai dobândit înţelepciune, cât contează că ai pierdut iubirea pe care o doreai. Vindecarea poate începe însă chiar de la această frază!
Psihiatrul creştin Timothy Jennings propune o soluţie surprinzătoare. Primul impuls când eşti respins este să cauţi defectele din cauza cărora nu te-ai „calificat” pentru relaţia respectivă: nu eşti suficient de frumos/ deştept/ popular etc. Dar această perspectivă este distructivă pentru că, spune Jennings, în esenţă, respingerea NU oferă detalii despre cel respins.
Ieşi dintr-un super market şi în parcare vezi un bărbat de 40 de ani, care ţipă cât îl ţin plămânii la o fetiţă de 5 ani şi vorbeste vulgar. Cine, la vederea unui astfel de tablou, ar gândi „vai, ce fetiţă rea!”? Şi totuşi, observă Jennings, unii rămân cu traume fiindcă se gândesc că e vina lor că ceilalţi i-au rănit.
De fapt, refuzul vorbeşte despre cel care a respins. Dacă te refuză brutal e evident că persoana are (cel puţin) o problemă de educaţie. Însă şi dacă te respinge arătând respect faţă de sentimentele tale, poţi deduce o informaţie preţioasă: nu te place pentru ceea ce eşti. Iar aceasta este un motiv suficient ca să realizezi că persoana respectivă nu se califică pentru o relaţie cu tine. Dacă nu te place aşa cum ai vrea tu, nu înseamnă că ai pierdut iubirea la care ai visat toată viaţa, ci înseamnă că aceasta NU era iubirea pe care o doreai tu. Fiindcă ceea ce ne împlineşte este siguranţa că suntem înţeleşi şi apreciaţi fix aşa cum suntem.
„Adevărul vă va face liberi” spunea Hristos (Ioan 8:32). Dezamăgirea nu e un sfârşit, e conştientizarea că ai avut o iluzie, care te-ar fi ţinut captiv imaginaţiei tale. Dacă te-ai eliberat de ea, înseamnă că eşti pregătit să găseşti persoana care să te iubească fără să se sperie de defectele tale. Acea persoană care să creadă că puteţi creşte împreună şi care să creadă în tine aşa cum crezi şi tu în ea.