BBCode: [url=/articol/id/190-dumnezeu-a-murit]Dumnezeu a murit.[/url]
Vreau să încep prin a preciza că eu cred în Dumnezeu. Atunci când am fost botezată în numele Domnului, Acesta a intrat pe nevazute în inima și în sufletul meu. Cu timpul lumea a încercat să mă întoarcă împotriva Lui, dar nu a reușit , căci Acesta a rămas viu în inima mea. Dumnezeu nu a murit, e viu în inimile fiecăruia!!!
Cred că asupra acestei lumi vegheza cineva care este superior puterii noastre de a înțelege. Nu cred că oamenii sunt lăsați de capul lor să facă ceea ce vor, fără a fi judecați mai apoi. De asemenea nu cred că viața noastră pe pământ nu are nici un sens și după ce murim ne așteaptă un mare Nimic. Are viața omului vreun sens dacă Dumnezeu a murit? Mai merită viață aceasta trăită dacă după ea nu mai e nimic?
Desigur că afirmația lui Nietzsche a creat multe controverse. Negând pe Dumnezeu, omul este lui însuși poruncitor și legiuitor, acesta construiește totul începând cu sine. Acesta consideră că dacă Dumnezeu ar exista, omul nu ar mai putea fi liber. Pornind de la credința în omul superior, , Dumnezeu este anulat. Dumnezeu nu mai are ce cauta în propria lui creație.
Unii gânditori consideră că Nietzsche nu se referea la moartea Dumnezeului religios, ci la lipsa moralității lumii occidentale.Poate prevestea într-un fel faptul că omul se va pune pe sine mai presus de Dumnezeu și că, încetul cu încetul ,se va depărta de credință, iar Acesta nu va mai fi prezent în sufletul său.Oamenii se vor întoarce cu spatele la propriul lor Creator și Îl vor îngropa.Când Dumnezeu nu va mai fi centrul preocupării noastre cea de toate zilele, anume pregătirea noastră pentru mântuirea sufletului nu va mai prezenta interes,atunci oamenii vor fi într-adevăr propii lor dumnezei…dar poate și atunci, acest Dumnezeu care nu ne părăsește niciodată, ne va aștepta să ne întoarcem către calea cea dreaptă.
Fiecare ne rezervăm dreptul de a crede sau nu în Dumnezeu.Dar fiind creștini putem să acceptăm că Dumnezeu a murit? ..ar fi cea mai mare dovadă de necredință.Niciun creștin convins nu va lua în calcul această opțiune.Pentru ce mai mergem la biserică?Cui ne rugăm ,dacă nu lui Dumnezeu?Cine ne ascultă mărturisirile și rugămințile dacă nu Dumnezeul nostru Atotputernic și Atotștiutor?Cum putem nega pe Dumnezeu după 2000 și ceva de ani de credință?Nu putem accepta faptul că suntem singuri în acest univers fără a ne cunoaște originile sau menirea.
Oamenii sunt foarte diferiți.Pentru unii Dumnezeu e totul sau nimic, iar pentru alții “a murit” sau nu a existat vreodată.Cine crede cu adevărat în Dumnezeu nu-și poate pierde speranța.Dacă omul își pierde nădejdea în Dumnezeu, atunci și acesta va muri cu adevărat.
Filosofia lui Nietzsche poate fi greu de înțeles și de interpretat,și totuși a avut un impact puternic asupra acelei perioade,chiar și asupra literaturii.Un exemplu ilustrativ în acest sens este romanul “Fratii Karamazov” de Fiodor Mihailovici Dostoievski ,care este o călătorie filosofică în căutarea sensului și scopului vieții omului pe pământ.Se poate considera că frații alcătuiesc cele 3 ipostaze fundamentale ale omului. Dmitri, cel mai în vârstă , e un exponent al senzualismului și al trupului. Ivan, reprezintă intelectul, rațiunea. Interesant este revolta aparent atee a lui Ivan: el nu neagă existența lui Dumnezeu, ci nu poate accepta lumea așa cum a fost creată de Acesta.Alexei (“Aleosa”),personajul protagonist, e simbol al trăirii spirituale și al apropierii de Dumnezeu.
Acest roman este înțesat de o serie de întrebări cu caracter filosofic, ca de exemplu: a murit Dumnezeu?Sfârşitul romanului ne anunţă că viitorul îl ştie doar Creatorul, numai El ne ghidează soarta şi Universul.
O cutremurătoare operă din care aflăm că “sufletul omului este câmpul de bătălie dintre diavol şi Dumnezeu” , ne spune Dostoievski.Înţelesul profund al acestui roman este că fiecare om este liber s��
meniu prim "Soarele strălucește, ne încălzește și ne luminează, iar noi nu suntem deloc curioși de ce se întâmplă asta; cu toate acestea, încercăm să găsim explicația răului, durerii, foamei, țânțarilor și a oamenilor proști." ~ Ralph Waldo Emerson ~