Citește articolul frumos

Mergeam si eu ca toti copii pe un drum presarat cu zambete si bucurii…dar la jumatatea drumului,drumul s-a prefacut in cenusa atunci am facut un pas mare si am devenit adulta,pe cand inca eram de o schioapa,zambetele si bucuriile le-am sters din mintea mea si am urmat un alt drum …nu stiam pe unde merg,parca mereu era noapte,mi-era frica sa nu alunec, sa nu cad…si-n disperarea aceea mare cautam o lumina… dar o cautam in zadar pt ca lumina aceea era chiar langa mine si eu n-o vedeam,zacea prafuita intr-un raft uitat de mine,atunci ca un fulger,gandul m-a strapuns pana-n adancul inimii am sters praful,si am vazut deslusit,am deschis Biblia si de atunci in viata mea mereu e lumina…Dumnezeu a fost Cel care m-a luminat!