Citește articolul 7 paşi spre vindecarea inimii

Atunci când inima ta a fost rănită, când suferi şi simţi că lumea s-a sfârşit, trebuie să îndrăzneşti să speri că dincolo de abisul în care te afli, este ceva. Atunci când persoana pe care o iubeşti te-a rănit, trebuie să găseşti în tine puterea să-ţi legi rănile. Iar atunci când cicatricile sunt mai numeroase decât pielea sănătoase, trebuie să înveţi să nu mai priveşti la pansamente. Cel mai greu lucru e să simţi că ai murit, unde în interiorul tău şi că trebuie să te autoconvingi că încă trăieşti. Vindecarea nu se face pe loc. Vindecarea este un proces. Uneori e lung, alteori e mai scurt. Câteodată te doare mai tare pentru că trebuie să dezinfectezi rănile. Alteori… trebuie să îndrăzneşti să faci primul pas şi să asculţi inima cum îţi bate. Nu există o reţetă a vindecării. Dacă ar fi existat, ar fi fost simplu. Ţi-aş fi spus să plângi de patru ori, să îmbrăţişezi pe cineva de şapte ori şi să zâmbeşti de zece ori. Dar nu e atât de simplu. În orice caz, pot să-ţi spun cum funcţionează la mine sau pot să-ţi sugerez că aşa ţi-ar fi mai uşor.



1. Identifică rana şi cauza. Atunci când trebuie să tratezi ceva, trebuie să descoperi de unde vine problema. Trebuie să găseşti cauza şi să o elimini. Nu ştiu din ce cauză ai fost rănit, de ce tristeţea te-a cuprins, dar caută să descoperi ADEVĂRATUL motiv pentru care suferi. Noi oamenii avem tendinţa să negăm sentimente, mai ales dacă acestea nu sunt cele pe care le dorim.

2. Admite că suferi. De multe ori ne adâncim în muncă, stăm la birou mai mult decât ar trebui, ne găsim fel şi fel de ocupaţii numai ca să ne ocupăm mintea. Nu vrem să lăsăm nici o clipă în care să fim singuri şi să avem “ocazia” să ne gândim la ce ne doare. Încetează. Opreşte-te din a mai fugi detine însuţi. Admite că suferi, admite ce s-a întâmplat în viaţa ta şi îmbrăţişează sentimentele pe care le ai. Nu le ignora.

3. Nu te izola. De câte ori ne simţim vulnerabili, alergăm în colţul nostru, alergăm departe de oameni pentru a nu le permite acestora să ne vadă vulnerabilitatea sau slăbiciunile. Nu vrem ca ceilalţi să ştie că suferim, nu vrem să ne vadă zbătându-ne sau îndureraţi. Da, izolarea e bună, dar numai pentru o zi-două. Chiar e recomandat ca măcar o zi să stai tu cu tine şi să descoperi ce se află în tine. Dar nu prelungi momentul. Du-te şi bucură-te de compania altor oameni.

4. Descoperă pasiunea ta şi modul tău de a te exterioriza. Oamenii sunt construiţi diferit. Unii îşi exprimă şi-şi descarcă sentimentele prin scris. Alţii prin cântat, desenat, sport sau alte activităţi de care sunt pasionaţi. Dacă nu ştii încă pasiunea ta, descoper-o. Încearcă să scrii ceea ce simţi. Compune poezii dacă asta îţi linişteşte inima. Cântă. Pictează, fă sport, fă orice activitate prin care simţi că te exprimi tu cel mai bine. Lasă sentimentele tale să se transpună în pasiunea ta.

5. Îndrăzneşte să zâmbeşti din nou. Când spun să îndrăzneşti să zâmbeşti din nou, chiar vorbesc serios. Nu, nu mă refer la acel zâmbet fals pe care îl afişezi când mergi în public. Şi nu, nu trebuie să te simţi vinovat de câte ori zâmbeşti cu adevărat. Nu degeaba se spune că râsul este ca şi ştergătoarele de parbriz pe timp de ploaie.

6. Nu rămâne blocat în trecut. Mergi mai departe. Nu mai trăi şi retrăi momentele din trecut. Acelea sunt clipe care au fost. Acum a sosit momentul să le laşi să treacă. De câte ori te concentrezi asupra trecutului, scapi din vedere prezentul.

7. Lasă inima să simtă din nou. Nu îţi bloca inima. Las-o să simtă. Furie, deznădejde, tristeţe, fericire, iubire, bucurie, iertare. Las-o să simtă toate lucrurile care ar putea-o vindeca. Dacă îţi blochezi sentimentele nu înseamnă că nu mai suferi, ci că pur şi simplu eşti un om rece, un om care nu-şi permite să fie fericit. Bucură-te de tot ce se află în jurul tău. Simte, pentru că asta înseamnă viaţă. A simţi!

Aceştia sunt doar şapte paşi, din cei 20 sau poate 100 pe care trebuie să-i faci. Nimeni nu a spus că e simplu să revii la viaţă, dar mulţi îţi garantează că merită acest lucru. Încetează să mai trăieşti ca un om conectat la aparate care-l ţin în viaţă. Doare, ştiu că doare. De multe ori doare atât de tare, încât ţi-ai smulge inima din piept dacă asta ar face durerea să înceteze. Câteodată te doare atât de mult încât ajungi să nu te mai poţi concentra asupra nici unui lucru. Eşti tentat să-ţi blochezi inima şi sentimentele. Ţi se pare că e mai simplu aşa. Dar nu e. Doar… fă primul pas spre vindecare şi mai apoi, ceilalţi… vor urma unul după altul.Iar dacă ştii pe cineva care are nevoie de vindecare, nu ezita să-i dai acest articol să-l citească. Cine ştie…