Citește articolul În braţele Lui

În braţele Lui
Un băieţel a fost invitat cu tatăl său la nişte prieteni. La capătul drumului lor au ajuns la un pod îngust, care trecea peste un râu mare. Băiatul s-a temut şi n-a îndrăznit să păşească pe pod. Abia după multe lămuriri a mers mai departe tremurând de frică.

Dar după-masa n-a mai fost aşa cum şi-a dorit-o băiatul. Îi spunea mereu tatălui său:

– Ah, tată, cum vom trece din nou peste pod? Pe drum înspre aici a fost lumină, dar deseară va fi întuneric! Tată, mi-e tare frică!

Jucându-se, copilul a obosit şi a adormit pe colţul unui fotoliu. Tata l-a luat cu grijă în braţele lui, l-a dus acasă pe podul de care s-a temut şi l-a aşezat în pat, fără ca acesta să observe prea mult din toate acestea. Dar dimineaţa a întrebat:

– Tată, cum am trecut în noaptea întunecoasă pe pod?

– În braţele mele!

Nu ne temem şi noi deseori pentru ceea ce ne stă înainte? Nu ni se par diferite împrejurări ca un pod îngust? La întrebarea noastră: „Cum vom trece dincolo?“, Tatăl nostru ceresc ne spune: „În braţele Mele!“.

„Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra“ (Psalmul 37.5).