Citește articolul La bine si la rau...

Într-o dimineaţă aglomerată, o asistentă dintr-o cameră de urgentă ticsită cu oameni l-a invitat să se aşeze pe un om în vârstă care a venit să i se scoată firele din mână. El a spus: “Mă grăbesc, doamna asistentă. Am o întâlnire peste o oră”. Fiindcă rândul de pacienţi din fata lui se mişca încet, se tot uita nerăbdător la ceas. Ştiind că nu va ajunge la întâlnire, asistenta l-a condus într-un cabinet de consultaţii, i-a verificat semnele vitale şi a analizat starea rănii.

Văzând că s-a vindecat bine, s-a consultat cu unul dintre medici şi a primit acceptul să-i scotă firele şi să-i panseze rana. Ea a întrebat: “Vă grăbiţi la o întâlnire cu un alt medic?” “Nu, intenţionez să iau micul dejun cu soţia mea la azil”. Ea a întrebat de sănătatea soţiei şi a aflat că este victimă a bolii Alzheimer. “Se va supăra dacă întârziaţi?” Omul i-a răspuns că soţia nu-l mai recunoaşte de cinci ani. Surprinsă, asistenta a întrebat: Şi mergeţi în fiecare dimineaţă s-o vedeţi chiar dacă ea nu ştie cine sunteţi? Bătrânul a zâmbit, a bătut-o pe mână şi a răspuns: “O, da. Ea nu ştie cine sunt; dar eu încă ştiu cine e!”

A iubi “la bine şi la rău” înseamnă să fiti dedicaţi unul altuia în orice vreme şi în orice împrejurare a vieţii. Aşa ne iubeşte Hristos: “Fiindcă îi iubea pe ai Săi … i-a iubit până la capăt”. Şi de aceea El a spus: “Vă dau o poruncă nouă: … cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii” (loan 13:34).