Citește articolul O poezie compusa

De ce mai stam in asta lume...
Cand la o clipa vom dispune,
De ce-l mai sigur simtamant,
Aflat in carte in cuvant!

Tu frate drag nu dormita,
Ci i-a citeste biblia!
De vrei viata sa o ai,
Lu Isus tu sa ti-o predai!

Nu te intoarce la pacat,
De unde Domnul te-a scapat!
Caci Isus vrea ca sa iti dea,
Iubire din iubirea Sa!

De vin necazuri pe pamant,
Aduti aminte de cel Sfant!
Cum prin credinta-a biruit,
Chiar boldul morti-a nimicit!

Fara de pata-i numai El,
Dar nu uita ca ai un tel!
In cerul sfant sa fi sosit,
Caci pentru tine sa jertfit!

De ce mai stai in nepasare?
Atunci cand sti ca El apare...
Pe nori de slava cu marire,
Sa-duca-o sfanta fericire!

Tu stand cu ochi pironiti,
Ii vei vedea pe cei primiti,
De Domnul Isus mantuiti,
Placand cu totii fericiti!

Si tu ramai aicea jos,
Cu lumea fara de folos!
Ca sa-ti primesti a ta rasplata,
Ca ai lucrat numai cu plata!

Vei regreta atunci amar
Caci parte nu mai ai de har!
Viata ta se va sfarsi,
Dar nu cu Domnu-n vesnici!

Deci daca inca esti legat,
De glia asta de pacat,
Aduti aminte de bogat,
Cum fara minte a lucrat!