Citește articolul ce spune biblia despre zeciuiala

Întrebare: Ce spune Biblia despre zeciuială? Răspuns: Zeciuiala
este un subiect despre care mulţi creştini se frământă. În multe
biserici, subiectul zeciuielii este supra-accentuat. În acelaşi timp,
mulţi creştini refuză să se supună îndemnurilor Bibliei în ceea ce
priveşte darurile aduse Domnului. Zeciuiala / darurile trebuie să fie
aduse ca o bucurie, ca o binecuvântare. Din nefericire, acestea
sunt cazuri destul de rar întâlnite în bisericile zilelor noastre.
Zeciuiala reprezintă un concept din Vechiul Testament. Oferirea
zeciuielii era o cerinţă a legii, prin care toţi evreii trebuiau să ofere
10% din tot ceea ce câştigau, aducându-l în Tabernacol / Templu
(Levitic 27 0; Numeri 18:26; Deuteronom 14:24; 2 Cronici 31:5).
Unele persoane înţeleg zeciuiala Vechiului Testament ca pe o
metodă de taxare cu scopul de a asigura resurse pentru preoţii şi
leviţii care se ocupau cu jertfele. Noul Testament nu porunceşte
nicăieri şi nici chiar nu recomandă creştinilor să se supună unui
sistem legalist de zeciuială. Apostolul Pavel spune totuşi că toţi
creştinii trebuie să pună deoparte o cotă din veniturile lor pentru a
susţine biserica (1 Corinteni 16:1-2). Noul Testament nu
precizează nicăieri un anumit procent din venituri care ar trebui
pus deoparte, însă se spune că acesta trebuie să fie “după
câştigul” fiecăruia (1 Corinteni 16:2). Bisericile creştine au preluat
în esenţă valoarea de 10% de la zeciuiala Vechiului Testament şi
au luat-o în considerare ca valoarea “minim recomandată” în ceea
ce priveşte darurile aduse de creştini. Cu toate acestea, creştinii
nu trebuie să se simtă obligaţi să dăruiască zeciuială întotdeauna.
Ei trebuie să dăruiască în măsura posibilităţilor, “după câştigul”
fiecăruia. Uneori aceasta poate însemna că pot dărui mai mult
decât a zecea parte, alteori mai puţin. Totul depinde de
posibilitatea credinciosului şi de nevoile bisericii. Fiecare creştin
trebuie să se roage stăruitor şi să ceară înţelepciune de la
Dumnezeu în privinţa participării la darurile aduse Domnului şi/sau
a cât anume să dăruiască (Iacov 1:5). “Fiecare să dea după cum a
hotărât în inima lui: nu cu părere de rău, sau de silă, căci pe cine
dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu” (2 Corinteni 9:7).