Undeva intr-o localitate locuia o familie cat de cat instarita, intr-o zi cand
stapanul casei se ducea sa duca mancare cainelui lui a pus acolo doua oase
pentru caine apoi spre uimirea stapanului cainele a luat un os
si afugit si s-a dus la casa de lanaga stapanul lui si acolo era un alt caine
vai si amar de el slab sarmanul de se vedea costele probabil ca familia aceea nu
avea ce sa ii dea de mancare . si cainele nostru i-a lasat si lui un os .
Stapanul curios a vrut sa vada unde se duce apoi cand a vazut a ramas uimit
niciodata nu am vazut asa ceva cata dragoste are cainele meu, era asa uimit cand povestea
unui prieten ce a vazut la cainele lui. .
dupa un moment de tacere prietenul il intreaba trist:
dar tie nu ti-a venit niciodata in mite sa iei din frigiderul
tau sa duci la acea familie?
trebuie sa te invete cainele?
Omul acea sa inrosi la fata si parca a murit in tacere, nu mai zicea nimic.
meniu prim “Nu înceta niciodată să zâmbești, nici chiar atunci când ești trist, pentru că nu se știe cine se poate îndrăgosti de zâmbetul tău.” ~ Gabriel José García Márquez ~