În noaptea cu stele și lună-argintie
Singur cu Tine în coliba-mi pustie
M-aplec la picioarele-Ți Sfinte Părinte
Și-ncep a rosti printre lacrimi cuvinte...
Doamne nu vezi că lumea e rea
În Tine nu crede și face cum vrea?
Și știu drag Stăpâne că-s frunză în vânt
Dar știu că în ochii-Ți mă vezi ca un sfânt...
Mă iartă Părinte că astăzi îți zic
Căci știu că-n credință și-n fapte sunt mic
Dar totuși îți spun Isus orice-ar fii
Părinte iubit,.. ce faci de nu vii?
Mă doare Stăpâne,.. mă doare îȚi spun!
Căci lumea îmi zice că sunt un nebun...
Nebun după Tine? Da, Doamne aș vrea
Nebun după Tine, de dragostea Ta...
Și iarăși îȚi zic, deși sunt nimic
Spre ceruri cu lacrimi ochii-mi ridic
Iubitul meu Mire, unde ai fii?
Părinte iubit,.. ce faci de nu vii?
Mă doare Părinte, mă doare să știi
Căci lumea îmi spune că nu o să vii...
Dar știu cine Ești și știu că iubești
Pe nori în curând... Iubite sosești...
Te rog dă-mi răbdare să pot să aștept
Și crește-mi iubirea Isuse în piept
Mă iartă Te rog și crește-mi credința
Să pot să Te-aștept cu toată ființa...
Și iarăși voi zice cu dragoste-n piept
Pe-al meu drag Isus cu dor îl aștept
De-a pururea Tată voi zice așa...
Vino Isuse...Dragostea mea...!
meniu prim ”Vremurile noastre sunt vremea mediocrității, a lipsei de sentimente, a pasiunii pentru incultură, a lenei, a incapacității de a te apuca de treabă și a dorinței de a avea totul de-a gata.” ~ Feodor Mihailovici Dostoievski ~