Citește articolul Tradarea

De ce m-ai tradat prietene? de ce m-ai mintit frate?
Se anunta toamna uscata de prieteni, cu vant rece si scaune tot mai goale pe langa inima-mi tivita cu dragoste daruita poate prea usor.
Se anunta vant rece si sarutul lui Iuda cu buza crapate de minciuna si fatarnicie. Ciudata toamna in care prietenii se duc de unde nu au venit niciodata. Canta cocosul tradarii si "prietenul"  neaga pe cel care il crezuse frate. Tradarea ca o adevarata filozofie de viata musca si lasa urme ce ard crampeie de viata si amintiri.
Masti ce se lipesc de chip uitand realitarea in zeci si zeci de nuante ipocrite si machiavelic construite.
De ce m-ai mintit prietene? De ce m-ai tradat frate? Argintii- vechiul siretlic aruncat ca momeala de satan te-a prins in capcana-i de aur si te-a lasat gol de onoare...de cer...Rasuna arginti in buzunarul de la pieptul gol de inima... parca si iuda a fost mai bun simtind regretul si vina decat ine prietene ce te scalzi in minciuna fara mustrari de constiinta..e amar gustul singuratatii de prieten-frate, si sureros se rasuceste in rana cutitul cu care taiam painea altadata...te plang si te depland cu inima trista ca nu stii sa mai spui si adevarul
Ce fericire intunecata iti umbreste mintea si ochii? Pe Olimp te crezi zeu iar dreptatea si adevarul sunt ca aerul in stare tot mai rarefiata...
Prietenia e o cetate greu de cucerit. Trec ani si ani iar zidurile se cuceresc caramida cu caramida. Imparti painea, necazurile si gandurile, planurile si visele. Apoi cetatea cucerita, "prietenia" devine "cort al intalnirii" dintre prieteni, un loc al partasiei lucrurilor si planurilor  comune.
Cu cat tradarea ta e mai mare cu atat prietenia mea straluceste mai tare.
tradarea e dulce...ca focul, parjoleste si are miros de infern!