Citește articolul Veghează!

“Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.”(2 Timotei 3.1-5)
La ce îţi folosteşte forma de evlavie dacă în viaţa ta este egoism, laudă de sine, mândrie, nemulţumire, ură, nepăsare? Prin aceasta dovedeşti că nu Îl iubeşti pe Dumnezeu. Dar, tu continui să vorbeşti despre El, despre prezenţa Lui şi să Îi foloseşti Numele. Puterea acestei religii este nulă, de aceea nu poate să atingă alte inimi.
În zilele din urmă formele de evlavie se înmulţesc şi devin asemenea unor curcubeţi la umbra cărora te adăposteşti crezând că te va salva în ciuda caracterului neschimbat. Este mai uşor să ai o manifestare exterioară a credinţei decât să trăieşti o viaţă curată. „Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, pentru ca şi partea de afară să fie curată.”( Matei 23.26)
Există o categorie de oameni care definesc sfinţenia în termenii îmbrăcămintei pe care o purtăm şi a hranei pe care o mâncăm. Aceştia monitorizează înfăţişarea exterioară fără a privi însă cu adevărat la caracterul lor.
Pavel a spus ca, în aceste zile, să ne îndepărtăm de oamenii care, deşi poartă un nume şi par spirituali, se ascund în spatele unor maşti religioase şi duc în rătăcire şi pe alţii.
În zilele din urmă confuzia este şi mai mare, iar delimitarea dintre lumină şi întuneric devine din ce în ce mai puţin sensibilă pentru sufletele neştiutoare.
Nu este o noutate că astfel de oameni au existat întotdeauna, dar faptul că se ascund în spatele unei false religiozităţi în numele căreia produc confuzie devine mai periculos.
În numele dreptăţii fac nedreptăţi, acuză pe cel nevinovat, trăiesc în minciună şi cred că sunt bine şi cu Dumnezeu. “Când se calcă în picioarele toţi prinşii de război ai unei ţări, când se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Preaînalt, când este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?”(Plangei 3.34-36) Domnul vede, ştie, dar mai lasă o vreme..Se vor pocăi oare?
„Tu, care te numeşti iudeu, care te rezemi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău, care cunoşti voia Lui, care ştii să faci deosebire între lucruri, pentru că eşti învăţat de Lege; tu, care te măguleşti că eşti călăuza orbilor, lumina celor ce sunt în întuneric, povăţuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neştiutori, pentru că în Lege ai dreptarul cunoştinţei depline şi al adevărului; tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care propovăduieşti: „Să nu furi”, furi? Tu, care zici: „Să nu preacurveşti”, preacurveşti? Tu, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuieşti templele? Tu, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi? Căci din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între neamuri”, după cum este scris. (Romani 2.17-24)
Veghează să nu fii tu însuţi găsit vinovat şi să te păzeşti de cei care fac astfel de lucruri! Aşa spune Biblia! Veghează!