Citește articolul Omul de zapada..:)

De câteva zile bune Crăiasa Zăpezii şi-a intrat în drepturi, aducând cu ea un val de zăpadă peste toată ţara şi nu numai. Adulţii sunt în general nemulţumiţi şi parcă s-ar judeca cu cineva pentru asta, copiii în schimb, ca şi mine de altfel, se bucură şi încearcă să profite din plin.
Această Crăiasă a zăpezii a rupt monotonia uliţelor copilariei şi le-a umplut de copii. Sătui de zăpada virtuală din spatele ecranului au lăsat fiecare computerele, televizoarele, tabletele şi ce mai au p-acas’ şi au ieşit în uliţe la derdeluş şi la o bătaie cu bulgări.
Urmărind nostalgic, bucuria copiilor la joacă, brusc mintea mea a dezgheţat o amintire din copilaria mea..nu ca nu as mai avea o... Se făcea că într-una din zile am făcut un om de zăpadă… Am muncit mult, numai că la sfârşit nişte băieţi răi au aruncat cu cenusă pe el. Din albul imaculat de mai-nainte, omul meu de zăpadă era acum gri-cenuşiu. Restul e istorie…
Mă gândesc că atunci când Dumnezeu l-a creat pe om trebuie să fi fost iarnă, pentru că l-a creat impecabil. L-a facut fără pată. Din zăpadă l-a făcut, numai că a venit duşmanul şi a aruncat cenuşa păcatului pe el…
Dumnezeu ne vrea oameni de zăpadă, Diavolul cenuşărese.
Soluţia pentru oamenii de zăpadă pătaţi ar fi o ninsoare proaspătă care să acopere petele. Pentru oamenii pătaţi de păcatul Diavoluilui, leacul lui Dumnezeu este sângele lui Isus Hristos. Sângele Lui purifică, nu acoperă.
Biserica este chemată să administreze leacul lui Dumnezeu cenuşăreselor…