Citește articolul Chipul lui Dumnezeu..

Odată, un bătrân se uita într-o fântână. “Ce vezi acolo bunicule?”. “Chipul Lui Dumnezeu”. Bunicul l-a ridicat pe nepot pe ghizdurile fântânii, dar copilul a rămas surprins. “E doar… chipul meu!”. “Înțelegi, Dumnezeu este în… tine!”
Chipul lui Dumnezeu este în dumneata și în mine. În funcție de noi, oamenii îl văd pe El. Când venim în biserică, noi creștinii, întregul, expunem chipul Lui Dumnezeu. El poate fi vesel sau trist, drept sau părtinitor, bogat sau sărac, un Dumnezeu care iartă sau aplică corecții! Când mergem pe stradă, oamenii pot vedea un Hristos încruntat ori unul care zâmbește, unul nepăsător sau unul care se implică, un zgârcit sau unul care e gata să-și dea cardul de credit.
Îmi place să cred ca , acum 2000 de ani, Dumnezeu s-a spart în milioane de cioburi și s-a împrăștiat în toată lumea. Azi, eu și dumneata, venim ca niște piese de puzzle și-I întregim chipul. Sau, îl schimonosim…
Să arătăm lumii chipul lui Hristos! Din nefericire, creștinismul unora e ca poleiala de pe mobilă: foaaaaaarteeee subțire!