Un bătrân stă chircit pe scările unei farmacii cerșind milă. Nebărbierit, uscățiv, cu pantofii roși și flanela decolorată de vreme, își ridică puțin cămașa și arată trecătorilor o pungă legată la burtă, cu sânge, cu puroi. “Ajutați un bătrân cu cancer la colon! Dumnezeu să vă păzească copilașii, taică”. În farmacie intră și ies o droaie de persoane. Că la români farmaciile sunt locul doi după brutării. Bani de pastile au ai noștrii, dar când e vorba să bage mâna în buzunarul milei… E cusut cu strună!
Când m-a văzut bătrânul a început să cerșească și mai insistent! Poate o fi simțit că sunt mai credincioasa..Poate că Dumnezeu i-a spus că trebuie să mă încerce. I-am dat cativa banutii..și-am mers mai departe. În spatele meu, pe stradă, venea un domn bine. Îmbrăcat bine vreau să zic. Bătrânul nu apucă să-și spună durerea că domnul zice: “Sănătate, sănătate, sănătate!”. “Sănătate, sănătate!” repetă cam stins și moșul, cu palma întinsă și goală!
Am mers până la semafor și m-am oprit. “Domnul bine” îmi sufla în ceafă. M-am întors să-i spun o filosofie de viață: “Sănătate e ușor de zis. Dar pe mine, pe dumneata nu ne costă nimic. Sănătatea o dă Dumnezeu. Săracul avea nevoie de sănătate, dar și de ceva bănuți. Dacă sănătatea e partea lui Dumnezeu, partea noastră sunt banii. Ceva care să ne coste!”.
“Vă ajută Domnul să construiți”, “vă poartă Domnul de grijă cu mâncarea, orfanilor”, “vă vindecă Hristos, bolnavilor”, “vă trimite El bani de lumină, rechizite, lemne de foc!”… Vă sună cunoscut? E milă la nivel de declarații. Dar în hrisovul sfânt din cer nu se scriu decât acțiunile! Dumnezeu nu trece nici vorbele goale, nici intențiile la evenimente notabile.
Încerc să-mi explic de ce, deși-l citesc pe Iacov, majoritatea bisericilor noastre de azi se întrec în benedicțiuni verbale! Astea nu cunosc anatomie! N-au înțeles că dragostea trece prin stomac! Și că ‘nainte de burtă trece prin buzunare!
Trist din pacate dar asa e