BBCode: [url=/articol/id/747-durerea-cruda-a-floriilor]Durerea cruda a Floriilor[/url]
L-au primit pe Hristos aruncând hainele înaintea Lui ca după câteva zile să-i ia singura Sa cămaşă, iată ce e omul; Domnul n-are nevoie de hainele noastre ci de inima noastră.
Au rupt o mulţime de ramuri de finic cu care i-au aclamat venirea, iar la final i-au împletit o cunună de spini; Domnul n-are nevoie de jertfele care nu costă nimic.
L-au primit pe Domnul în urale şi osanale ca în momentul debusolant al judecăţii, să strige cu toţii, “la moarte cu El”; Hristos n-are trebuinţă de sentimentele omului ci de credinţa lui.
Şi astăzi El este tratat tot cam aşa. Când sunt sărbători oamenii Îl aclamă şi se îngrămădesc la biserică. Zic, oamenii şi nu fraţii, pentru că fraţi sunt cei care-L iubesc pe Domnul, nu doar sărbătorile. Absenteismul din biserică este ca o ciupercă. Se ia.
Ceea ce mă uimeşte cel mai mult însă, este participarea în număr mare la cină. Întodeauna la cină îi vezi şi pe cei care n-au venit în timpul săptămânii. Culmea. De obicei sunt acolo. Vin o dată sau de două ori pe lună la biserică dar neapărat la cină. Probabil, pentru că în privinţa lor, cina a devenit un doar “să faceţi” nu şi spre pomenirea Domnului. Parcă e în tendinţa omului să execute nişte rituri fără de care simte că ceva e în neregulă.
În neregulă nu este lipsa ritualului ci lipsa lui Hristos. Iar Sărbătoritul nu este altul decât El. Când nu ştii ce sărbătoreşti, sfârşeşti prin a răstigni nevinovaţii.
Într-un fel, Sărbătoarea Floriilor este sărbătoarea oamenilor care nu ştiu ce sărbătoresc. Oameni care Îl au pe Dumnezeu printre ei dar nu-L văd, oameni care cântă dar nu ştiu ce cântă şi oameni care au credinţă doar pentru ceea ce se vede.
Într-alt fel, Sărbătoarea Floriilor seamănă cumva cu pilda semănătorului care a ieşit să semene. Semănătorul e Dumnezeu, sămânţa e Hristos, ogorul reprezintă oamenii iar pământul bun este cel care crede că dincolo de haine aruncate, osanale, finici şi râsete, e durerea ignoranţei omului, iar apogeul acestei dureri e Hristos răstignit la cruce.
Abia atunci înţelegi cât de crudă a fost durerea Lui.