Citește articolul Şoapta Creatorului..."Te Iubesc"

Cântarea cântărilor 2: 11 – 13 – ,,Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia şi s-a dus. Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării şi se aude glasul turturelei în câmpiile noastre. Se pârguiesc roadele în smochin, şi viile înflorite îşi răspândesc mirosul…”
Jack Frost s-a topit, regatul de gheață a căzut, iar îndrăgostitul de februarie nu cred că mai știe să spună ,,Te iubesc”. A sosit ceasul să ieșim din case pentru că afară este primăvară. Dacă nu ieșim din ele, măcar să deschidem fereastra și să dăm cu nasul de ea. Timpul de a auzi cum cântă natură și cum vorbește Creatorul abia a început. Când totul prinde viață, este interzis să fim triști și plictisiți, având niște fețe de oameni obosiți.
Pământul e bătrân și vârsta lui se numără în secole și milenii, dar e ciudat că moare și înviază în fiecare an arătând fel și fel de ,,invenții” minunate ce nu trebuiesc ratate. Vocea pădurii fremătând, mierla care cântă fără să răgușească, corul de păsărele din fața blocului acompaniat de glasul inconfundabil al cucului, răcoarea dimineții, razele de soare ce bat ușor în geam, vântul care adie printre copaci, râsul inocent de copil, picurii de ploaie ce se lovesc de pervaz…
Ce minunat e să vezi în zbor șiruri întinse de cocori, slavă înalțând lui Isus Creatorul. Ce minunat e să alergi în zori pe câmpul verde plin de flori, prin roua primăverii sub un cer fără nori. Ce minunat e să te-oprești și s-asculți șoapta blândă a izvorului din munți. Ce minunat. Ce frumos!
Pentru mulți sunt niște lucruri mărunte, poate chiar obișnuite, pe care nu pun așa mare preț. Pentru cei îngrijorați și cu gândul în sute de părți nesemnificative nu există natura. Pentru cei cu inima de piatră și rece nici atât. Pentru cei ce au o inimă de carne, o ureche muzicală și un ochi de șoim toate acestea sunt un magnet care îi atrag și mai mult înspre Isus Creatorul. Un magnet ce te determină să trăiești liber și să simți natura din abundență cu ochii îmbibați în lacrimile de bucurie, lăsându-te fermecat de întreaga creație.
Tânjesc din adâncul inimii după o primăvară senină și plină de viață, nelăsând clipa să treacă fără a fi trăită. O tinerețe umplută de putere, hașurată de voci și șoapte care să mă atragă-n Sus.
Secretul acesta îl găsesc la Creator, iar El acum din nou îmi șoptește: ,,Te iubesc!”