Citește articolul Bunatatea sau Primavara din noi..

Citeam ce afirma Ludwig van Beethoven, că nu recunoaşte alt semn al superiorităţii decât bunătatea. Când mă gândesc la bunătate nu pot conştientiza ceva mai bun şi mai măreţ decât bunătatea lui Hristos. El Şi-a întins harul peste toţi cei care au dorit harul.
David voia să vadă bunătatea Lui cea minunată. Şi-a dorit-o ca pe o primăvară. Iar ea este cu noi. Faptul că ne deschidem ochii liniştiţi într-un pat dimineaţa este doar bunătatea Lui, nu inimile noastre prea sănătoase îndopate de e-uri. Dacă suntem privilegiaţi de cer şi nu ne doare nimic, să privim spre Hristos şi să ne minunăm de nesfârşita Lui bunătate.
La câtă suferinţă este în jur, când n-ai nimic dureros în vene, în tine, în suflet şi în trup, e doar Hristos. Totuşi, tot El e şi oricâte necazuri am avea, oricâte râuri în lacrimi am strange; la sfârşit va fi Domnul Cel care ne va şterge lacrima, nu cu batiste sfinţite, ci cu mâna Lui neprihanită. Şi câtă onoare ca lacrimile amestecate de-atât pământ să-ţi fie şterse de Rege!
Sunt fericita că sunt creştina şi nu sunt singura pe acest Pamant... Ar trebui să credem cu toţii în El ca nişte disperaţi. Nu vedeţi ce frumuseţe este în El? Bunătatea Lui satură, bunătatea Lui îţi dăruieşte ce ai pierdut, bunătatea Lui transformă întristarea în bucurie, vindecă bolnavii, aduce viaţă unde este moarte, pune pâine pe masă şi salarii pe carduri.
Cu El la cârmă, corabia vieţii noastre nu se scufundă niciodată, deşi apa intră mereu când sunt furtuni. Dar vânturi şi vijelii sunt pentru ca noi să-L rugăm pe El să le potolească. Astfel nu uităm cine e Domn.
Cineva se ruga la biserică şi mulţumea Lui Dumnezeu că i-a dat mai mult decât se gândea vreodată. Aş zice că mai degrabă bunătatea Lui ne dăruieşte mai mult decat merităm nu decât gândim.
“Să mori nu e nimic, înspăimântător e să nu trăieşti.” Aşa zicea Victor Hugo. Haideţi dar să trăim în fiecare zi cu bunătatea Lui în sânge…