Citește articolul Ce valoare am eu?

C.S. Lewis spunea că unele lucruri sunt iubite pentru că au valoare, pe când altele au valoare pentru că sunt iubite. 
Mă gândesc la noi. La noi, oamenii. Noi unde ne încadrăm ? Ce îmi dă valoarea aceasta atât de ridicată pe care pretind că o am? Dacă valoarea mi s-ar da după faptele mele, eu, ființa asta superioară ce sunt, nu sunt cu defect? Funcționez eu oare perfect? Nu sunt eu cumva un rebut plin de fisuri acumulate din mult prea multele lupte cu viața ? Sunt om. Ființă defectă. Ființă instabilă. Eu nu pot iubi ceva defect. Dar cunosc pe Cineva care poate. Pe Cineva care a dat ceva perfect și imaculat, pe ceva distrus și stricat. Pe Cineva care poate atribui prețul unui lucru nu în funcție de valoarea propriu-zisă a acestuia, ci în funcție de iubirea Lui pentru el. Sunt om. Unde mă încadrez? În valoarea dată de prețul pe care îl afișez eu, sau în prețul pe care sunt dispuși ceilalți oameni să îl plătească? Mă încadrez într-o altfel de valoare. Mă încadrez într-o valoare dată de dragoste. De o dragoste care nu caută folosul său. O dragoste care a suferit totul ca să mi se recunoască valoarea.  
        Sunt om și am valoare pentru că sunt iubit. Atât de iubit încât Cel ce n-a cunoscut nici un păcat a fost făcut păcat pentru mine. Defectele și greșelile care îmi murdăreau valoarea au fost curățate prin trocul singurului lucru perfect de pe acest pământ, Isus, cu mine. Sunt valoros pentru că am avut valoare pentru El mai întâi. Patimile Lui dovedesc acest lucru. (Articol preluat de pe crestin.total)