Atunci când Creatorul hărăzește să ne răspundă incertitudinilor noastre,totul în jurul nostru pierde facultatea de a vorbi. Se aude exclusiv rezonanța vocii Lui precum un tunet.Când vorbește El,ar trebui să nu trecem cu vederea,să luăm aminte cu o teamă vagă, frică nedeslușită și iubire concomitent.
Să ne dăm seama de păcatele noastre și să ne cerem iertare pe un traseu desțelenit...
NEDREPT!În ziua de azi cel mai strident timbru e glasul lumii și cele mai audiate acorduri sunt acordurile oferite de oameni.
INJUST!În lumea aceasta,Dumnezeu nu se mai poate face auzit articulând pașnic și pe îndelete, printr-un susur blând...
Dimpotrivă, va veni o zi,când va fi musai să ne vorbească din mijlocul furtunii pentru a zăbovi un pic pe loc să-L ascultăm, să-I dăm crezare.
Va trebui să ni se adreseze extrem și răspicat ca să-L auzim,ca să acopere lumea aceasta.
În tot acest curs...
El tace molcom,tolerează, cercetează și observă TOT.
meniu prim "Soarele strălucește, ne încălzește și ne luminează, iar noi nu suntem deloc curioși de ce se întâmplă asta; cu toate acestea, încercăm să găsim explicația răului, durerii, foamei, țânțarilor și a oamenilor proști." ~ Ralph Waldo Emerson ~