Citește articolul Chemarea...

(Citește pana la capăt și meditează)

Pe drumul scurt al vieții tale,
Tu care-așa grăbit alergi,
N-ai vrea sa-ți pui o întrebare:
De unde vii și unde pleci?

Cunosti îndeajuns cărarea
Pe care așa ușor pășești?
Ți-ai pus vreodată întrebarea
Daca mergi bine sau greșești?

N-ai vrea sa meditezi o clipa
Asupra sufletului tău,
Sa-ți plângi viața risipită
Și sa te întorci la Dumnezeu?

Ți-e negru sufletul de patimi,
Esti obosit și întristat,
Iar ochii tai sunt plini de lacrimi:
O,n-ai vrea sa fii mângâiat?

Tu cel ce cauți fericirea,
N-ai vrea sa te întâlnești cu ea?
Ori nu dorești tu mântuirea
Și-o haina albă ca de nea?

Zadarnic cauți mulțumire
In pofte rele și-n păcat
Astea-s doar o amăgire,
Iar tu rămâi tot înșelat.

Căci setea care o porți in tine
E Serea sufletului tău
Și aceasta poate s-o aline
Doar unul singur:Dumnezeu!

El e Acela ce te susține,
El e al tău Mântuitor
El a lăsat și pentru tine
Sa curgă al vieții izvor

El chiar acuma te primește
De vii la crucea Lui
Te spală și te curățește
Și-ți da cumana harului.

Veniți,veniți,veniți la ape
Veniți voi toți cei inserați
Azi Domnul vrea ca sa va scape
Veniți la El,nu amânați!!
***
Iar voi ce L-ați primit pe Domnul,
Pășiți încrezători,spre cer,
Nu stați sa va cuprindă somnul,
Lucreți cu râvna pentru El.

Având un cuget,și-o simțire
Privind spre zorile ce vin,
Să-l preamarim a Lui iubire,
Acum și-n veci de veci! Amin !!