Citește articolul Lacrimi...

Azi e despre lacrimi. Un lucru neînțeles de băieți. Unii văd lacrimile ca pe o tehnică de manipulare. Dar în viață sunt momente când lacrimile noastre sunt adevărate, acolo, între patru pereți. Când suntem singure. Când suntem noi și Dumnezeu.
Nu, înaintea de singurătatea astea alergăm la prieteni. Apoi ne dăm seama că nu înțeleg, ori pur și suntem așa de frânte în naivitatea noastră că nu simțim. Ieri am povestit cuiva, cerând și un sfat. Râdea cu amuzament. Am înțeles și nu prea.
Mi-am dat seama că fiecare durere e unică. Și fiecare durere trebuie tratată cu respect. Știți de ce?Deoarece toate durerile mari au început cu frângeri mici tratate superficial.
Am alergat și eu la oameni mai cu capul pe umeri. Și fratele meu mi-a spus să nu fac drame. Mă cunoaște. Și nu fac. Dar abia la 25 de ani mi-am dat seama că unele lacrimi le înțelege doar Dumnezeu. Și e bine așa.
Înveți dependența de El într-un mod în care altfel nu ai putea învăța. Poate unele frângeri chiar pentru asta vin. Că am uitat că dacă ne ține ceva e doar harul Său.
Sunt lacrimi pe care le înțelegi doar tu. Ori poate nici tu. Dar fii sigură că le înțelege Dumnezeu.
Azi e mai greu, mâine mai ușor și în timp e mai bine. Dar nu timpul închide rana. Nu. Niciodată nu e timpul o soluție. Dumnezeu e.
Cumva, în mijlocul lacrimilor, lasă-L pe El să fie cel care repară. Cel care vindecă.