Citește bancul 272 | Era odata un om

Era odata un om care s-a pierdut prin desert. Dupa vreo doua saptamani de hoinareala prin desert, intr-o zi torida vede in cele din urma casa unui misionar. Obosit si slabit se taraste pana la usa si se prabuseste in prag. Misionarul il gaseste si il ingrijeste pana ce calatorul isi recapata puterile. Simtindu-se mai bine, omul ii cere misionarului instructiuni pentru a ajunge in cel mai apropiat oras. Chiar cand dadea sa iasa din curte, omul vede calul celui ce l-a ingrijit. Se intoarce si ii spune misionarului: “As putea sa-ti imprumut calul si sa ti-l trimit inapoi cand voi ajunge in oras?”

Misionarul raspunde: Bineinteles, insa este ceva special la acest cal. Trebuie sa spui “Slava Domnului” ca sa il faci sa inainteze si “Amin” ca sa il faci sa se opreasca.

Nedand multa importanta explicatiilor, calatorul raspunde: “Bine, multumesc.” Asa ca se urca pe cal si spune: “Slava Domnului” si calul incepe sa umble. Apoi spune: “Slava Domnului! Slava Domnului!” si calul o ia la trap. Simtindu-se brav, omul spune: “Slava Domnului! Slava Domnului! Slava Domnului! Slava Domnului! Slava Domnului!” si calul o ia la goana. Curand omul vede ca se apropie de o prapastie si face tot ce poate ca sa opreasca calul.

“Hoooo… Stai! Opreste-te!!!!!” In cele din urma isi aduce aminte: “Amin!”

Calul se opreste la 4 cm de marginea prapastiei. Apoi omul, usurat, se lasa pe spate in sa si spune: “Slava Domnului!”.