Citește Biblia DCO Eclesiastul capitolul 12

1. Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii, când vei zice: "Nu găsesc nici o plăcere în ei";

2. până nu se întunecă soarele, şi lumina, luna şi stelele, şi până nu se întorc norii îndată după ploaie;

3. până nu încep să tremure paznicii casei (mâinile); şi să se încovoaie cele tari (picioarele); până nu se opresc cei ce macină (dinţii); căci s-au împuţinat; până nu se întunecă cei ce se uită pe ferestre (ochii);

4. până nu se închid cele două uşi dinspre uliţă (buzele); când uruitul morii slăbeşte, te scoli la ciripitul unei pasări, glasul tuturor cântăreţelor se aude înăbuşit,

5. te temi de orice înălţime, şi te sperii pe drum; până nu înfloreşte migdalul cu peri albi, şi de abia se târăşte lăcusta, până nu-ţi trec poftele, căci omul merge spre casa lui cea veşnică, şi bocitorii cutreieră uliţele;

6. până nu se rupe funia de argint, până nu se sfărâmă vasul de aur, până nu se sparge găleata la izvor, şi până nu se strică roata de la fântână;

7. până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.

8. O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul; totul este deşertăciune.

9. Pe lângă că Eclesiastul a fost înţelept, el a mai învăţat şi ştiinţa pe popor, a cercetat, a adâncit şi a întocmit un mare număr de zicători.

10. Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute, şi să scrie întocmai cuvintele adevărului.

«Capitolul 11 capitolul 12 din 12

Sari la capitolul:

Distribuie pe: | | | |