Citește Biblia DCO Plangerile lui Ieremia capitolul 4

11. Domnul Şi-a sleit urgia, Şi-a vărsat mânia aprinsă; a aprins în Sion un foc, care-i mistuie temeliile.

12. Împăraţii pământului n-ar fi crezut şi nici unul din locuitorii lumii n-ar fi crezut că potrivnicul, care-l împresura, are să intre pe porţile Ierusalimului.

13. Iată roada păcatelor proorocilor săi, a nelegiuirilor preoţilor săi, care au vărsat în mijlocul lui sângele celor neprihăniţi!

14. Rătăceau ca orbii pe uliţe, mânjiţi de sânge, aşa că nimeni nu putea să se atingă de hainele lor.

15. "Depărtaţi-vă, necuraţilor!" li se striga, "la o parte, la o parte, nu vă atingeţi de noi!" Când fugeau pribegind încoace şi încolo, printre neamuri, se spunea: "Să nu mai locuiască aici!"

16. În mânia Lui Domnul i-a împrăştiat şi nu-Şi mai îndreaptă privirile spre ei! Vrăjmaşul n-a căutat la faţa preoţilor, nici n-a avut milă de cei bătrâni.

17. Şi acolo ni se sfârşeau ochii, şi aşteptam zadarnic ajutor! Privirile ni se îndreptau cu nădejde spre un neam, care totuşi nu ne-a izbăvit.

18. Ne pândeau paşii, ca să ne împiedice să mergem pe uliţele noastre; ni se apropia sfârşitul, ni se împliniseră zilele... Da, ne venise sfârşitul!

19. Prigonitorii noştri erau mai iuţi decât vulturii cerului. Ne-au fugărit pe munţi, şi ne-au pândit în pustie.

20. Suflarea vieţii noastre, unsul Domnului, a fost prins în gropile lor, el, despre care ziceam: "Vom trăi sub umbra lui printre neamuri."

«Capitolul 3 capitolul 4 din 5 Capitolul 5»

Sari la capitolul:

Distribuie pe: | | | |