1. Am hotărât dar în mine, să nu mă întorc la voi cu întristare.

2. Căci, dacă vă întristez, de la cine să mă aştept la bucurie, dacă nu de la cel întristat de mine?

3. Şi v-am scris cum v-am scris, ca, la venirea mea, să n-am întristare din partea celor ce trebuiau să-mi facă bucurie; şi sunt încredinţat, cu privire la voi toţi, că bucuria mea este bucuria voastră a tuturor.

4. V-am scris cu multă mâhnire, şi strângere de inimă, cu ochii scăldaţi în lacrimi, nu ca să vă întristaţi, ci ca să vedeţi dragostea nespus de mare, pe care o am faţă de voi.

5. Dacă a fost cineva o pricină de întristare, nu m-a întristat numai pe mine, ci pe voi toţi; cel puţin în parte, ca să nu spun prea mult.

6. Este destul pentru omul acesta pedeapsa, care i-a fost dată de cei mai mulţi;

7. aşa că acum, este mai bine să-l iertaţi, şi să-l mângâiaţi, ca să nu fie doborât de prea multă mâhnire.

8. De aceea, vă rog, să vă arătaţi iarăşi dragostea faţă de el;

9. căci v-am scris şi cu gândul ca să vă pun la încercare şi să văd dacă sunteţi ascultători în totul.

10. Dar pe cine iertaţi voi, îl iert şi eu. În adevăr, ce am iertat eu, - dacă am iertat ceva - am iertat pentru voi, în faţa lui Hristos,

«Capitolul 1 capitolul 2 din 13 Capitolul 3»

Sari la capitolul:

Distribuie pe: | | | |