Citește Biblia TLM 2 Regi capitolul 4
21. Atunci ea a urcat şi l-a pus pe patul omului adevăratului Dumnezeu, a închis uşa şi a plecat.
22. Apoi l-a chemat pe soţul ei şi a spus: „Trimite-mi, te rog, un slujitor şi o măgăriţă şi lasă-mă să fug până la omul adevăratului Dumnezeu; apoi mă voi întoarce“.
23. Dar el a întrebat: „De ce te duci azi la el? Nu este nici lună nouă, nici sabat“. Însă ea a răspuns: „Fii pe pace!“
24. Astfel, a pus şaua pe măgăriţă şi i-a zis slujitorului ei: „Mână şi mergi! Nu opri animalul din alergat din cauza mea decât atunci când îţi voi spune“.
25. Ea a plecat şi a ajuns la omul adevăratului Dumnezeu, la muntele Carmel. De îndată ce omul adevăratului Dumnezeu a văzut-o de departe, i-a spus lui Ghehazi, slujitorul său: „Iat-o pe femeia din Sunem.
26. Acum aleargă, te rog, în întâmpinarea ei şi spune-i: «Eşti bine? Soţul tău este bine? Copilul este bine?»“ Ea a zis: „Totul este bine“.
27. Când a ajuns la omul adevăratului Dumnezeu, la munte, i-a cuprins picioarele. Şi Ghehazi s-a apropiat ca s-o dea la o parte, dar omul adevăratului Dumnezeu a spus: „Las-o în pace, căci i s-a amărât sufletul în ea. Iehova mi-a ascuns lucrul acesta şi nu m-a înştiinţat“.
28. Atunci ea a zis: „Am cerut eu un fiu prin domnul meu? N-am spus eu: «Nu-mi da o speranţă deşartă»?“
29. Îndată, el i-a zis lui Ghehazi: „Încinge-ţi mijlocul, ia în mână toiagul meu şi du-te. Dacă întâlneşti pe cineva, să nu-l saluţi, iar dacă cineva te salută, să nu-i răspunzi. Să pui toiagul meu pe faţa băiatului“.
30. Mama băiatului a zis: „Viu este Iehova şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!“ Atunci el s-a sculat şi a plecat cu ea.
meniu prim“Nu înceta niciodată să zâmbești, nici chiar atunci când ești trist, pentru că nu se știe cine se poate îndrăgosti de zâmbetul tău.”
~ Gabriel José García Márquez ~