Citește Biblia TLM 2 Cronici capitolul 33
11. În cele din urmă, Iehova i-a adus împotriva lor pe comandanţii armatei regelui Asiriei. Aceştia l-au prins pe Manase în grote, l-au legat cu două obezi de aramă şi l-au dus în Babilon.
12. Dar, de îndată ce s-a aflat la strâmtorare, el a căutat să îmbuneze faţa lui Iehova, Dumnezeul său, şi s-a umilit mult înaintea Dumnezeului strămoşilor săi.
13. I s-a rugat, iar El a ascultat implorările lui, a auzit rugămintea lui pentru favoare şi l-a dus înapoi la Ierusalim, redându-i domnia. Şi Manase a înţeles că Iehova este adevăratul Dumnezeu.
14. Apoi a construit un zid exterior pentru Cetatea lui David, la vest de Ghihon, în vale, până la Poarta Peştilor, a înconjurat cu el Ofelul şi l-a făcut foarte înalt. A pus comandanţi ai armatei în toate oraşele fortificate din Iuda.
15. A îndepărtat dumnezeii străini şi idolul din casa lui Iehova, precum şi toate altarele pe care le construise pe muntele casei lui Iehova şi în Ierusalim şi a pus să fie aruncate afară din oraş.
16. A pregătit altarul lui Iehova şi a adus pe el jertfe de comuniune şi jertfe de mulţumire, apoi i-a spus lui Iuda să-i slujească lui Iehova, Dumnezeul lui Israel.
17. Însă poporul tot mai aducea jertfe în locurile înalte, numai că i le aducea lui Iehova, Dumnezeul lor.
18. Celelalte fapte ale lui Manase, rugăciunea lui către Dumnezeul său şi cuvintele vizionarilor care îi vorbeau în numele lui Iehova, Dumnezeul lui Israel, iată că sunt consemnate printre faptele regilor lui Israel.
19. Iar rugăciunea lui şi felul în care i-a fost ascultată implorarea, precum şi tot păcatul lui şi infidelitatea lui, locurile în care a construit înălţimi şi a ridicat stâlpii sacri şi chipurile cioplite înainte să se umilească, iată că sunt consemnate printre cuvintele vizionarilor săi.
20. În cele din urmă, Manase a adormit alături de strămoşii lui şi a fost înmormântat în casa lui. În locul lui a început să domnească Amon, fiul său.
meniu prim"Nu disprețui lucrurile mici; o lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face soarele niciodată: să lumineze în întuneric."
~ Octavian Paler ~