Citește Biblia TLM Isaia capitolul 51

Setări Biblia
11. Atunci cei răscumpăraţi ai lui Iehova se vor întoarce şi vor veni la Sion cu strigăte de bucurie şi o bucurie veşnică le va încununa capul. Vor găsi bucurie şi veselie. Durerea şi suspinul vor dispărea.
12. Eu, eu sunt Cel care vă mângâie. „Cine eşti tu, ca să te temi de omul muritor, care va muri, şi de fiul omului, care ajunge ca iarba verde,
13. ca să-l uiţi pe Iehova, Făuritorul tău, Cel care a întins cerurile şi a pus temelia pământului, şi ca să-ţi fie frică mereu, cât este ziua de lungă, de furia celui ce te împresoară, de parcă ar fi gata să te nimicească? Unde este furia celui ce te împresoară?
14. Cel încovoiat sub lanţuri va fi dezlegat repede, ca să nu moară şi să ajungă în groapă şi ca să nu-i lipsească pâinea.
15. Dar eu, Iehova, sunt Dumnezeul tău, Cel care răscoleşte marea, ca să i se agite valurile. Iehova al armatelor este numele său.
16. Voi pune cuvintele mele în gura ta şi te voi acoperi cu umbra mâinii mele, ca să întind cerurile, să pun temelia pământului şi să spun Sionului: «Tu eşti poporul meu!»
17. Scoală-te, scoală-te, ridică-te, cetate Ierusalim, care ai băut din mâna lui Iehova paharul mâniei sale! Ai băut, ai golit potirul, paharul care provoacă ameţeală.
18. Dintre toţi fiii pe care i-a adus pe lume n-a fost niciunul care s-o conducă şi dintre toţi fiii pe care i-a crescut n-a fost niciunul care s-o ia de mână.
19. Aceste două lucruri ţi s-au întâmplat. Cine te va compătimi? Jefuirea şi prăbuşirea, foamea şi sabia! Cine te va mângâia?
20. Fiii tăi au leşinat, zac la capătul tuturor străzilor ca oaia sălbatică în cursă, ca aceia care sunt plini de furia lui Iehova, de mustrarea Dumnezeului tău.“
|
Pagina 2 din 3
Sari la pagina:
capitolul 51 din 66
Sari la capitolul:
Distribuie pe: facebook | twitter | linkedin | myspace | email
Biblia >> Traducerea Lumii Noi >> Cartea Isaia >> Citește Biblia TLM Isaia capitolul 51 | pagina 2 | FiiLumina
meniu prim
"Dacă toți copiii ar ajunge ce doresc părinții lor, lumea ar fi plină de genii care nu muncesc.”
~ A. Poincelot ~