Citește Biblia TLM Ezechiel capitolul 37
1. Mâna lui Iehova a fost peste mine şi — prin spiritul lui Iehova — el m-a dus afară şi m-a aşezat în mijlocul văii; aceasta era plină de oase.
2. M-a făcut să trec pe lângă ele, de jur împrejur, şi iată că în vale erau foarte multe şi erau foarte uscate.
3. Şi el m-a întrebat: „Fiu al omului, pot reveni la viaţă aceste oase?“ Eu am răspuns: „Domn Suveran Iehova, tu ştii“.
4. Şi el mi-a zis: „Profeţeşte despre aceste oase şi spune-le: «Oase uscate, ascultaţi cuvântul lui Iehova:
5. Aşa le-a zis Domnul Suveran Iehova acestor oase: „Iată că fac să intre suflare în voi şi veţi reveni la viaţă.
6. Şi voi pune peste voi tendoane, voi face să crească pe voi carne, vă voi acoperi cu piele, voi pune suflare în voi şi veţi reveni la viaţă; şi veţi şti cu siguranţă că eu sunt Iehova“»“.
7. Şi am profeţit aşa cum mi se poruncise. De îndată ce am terminat de profeţit s-a produs un zgomot şi iată, s-a auzit un huruit, iar oasele au început să se apropie unele de altele.
8. Şi m-am uitat şi iată că pe ele au apărut tendoanele şi carnea, iar, pe deasupra, au început să se acopere cu piele. Dar nu era suflare în ele.
9. Şi el a venit iarăşi la mine, zicând: „Profeţeşte-i vântului. Profeţeşte, fiu al omului, şi spune-i vântului: «Iată ce a zis Domnul Suveran Iehova: „O, vântule, vino din cele patru vânturi şi suflă peste oamenii aceştia ucişi, ca să revină la viaţă!“»“
10. Atunci am profeţit cum îmi poruncise; şi a intrat suflare în ei, au prins viaţă şi au stat în picioare: o armată mare, foarte, foarte mare.
meniu prim"Nu disprețui lucrurile mici; o lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face soarele niciodată: să lumineze în întuneric."
~ Octavian Paler ~