Citește Biblia TLM Faptele capitolul 24
21. în afară doar de aceste cuvinte pe care le-am strigat când eram în mijlocul lor: «Pentru învierea morţilor sunt judecat astăzi înaintea voastră!»“
22. Totuşi, Felix, cunoscând foarte bine lucrurile privitoare la această Cale, i-a amânat, spunând: „Voi hotărî asupra lucrurilor privitoare la voi când va coborî comandantul Lisias“.
23. Şi i-a poruncit centurionului să-l păzească, dar să-i dea o oarecare libertate şi să nu-i interzică niciunuia dintre ai lui să-i slujească.
24. Câteva zile mai târziu, Felix a venit împreună cu Drusila, soţia lui, care era iudeică, şi a trimis după Pavel şi l-a ascultat cu privire la credinţa în Cristos Isus.
25. Dar, în timp ce vorbea el despre dreptate, despre stăpânirea de sine şi despre judecata viitoare, Felix s-a înspăimântat şi a răspuns: „Acum du-te, iar când voi găsi un moment prielnic voi trimite din nou după tine“.
26. În acelaşi timp însă, el spera că Pavel îi va da bani. De aceea, trimitea după el tot mai des şi vorbea cu el.
27. După ce au trecut doi ani, lui Felix i-a urmat Porcius Festus. Şi, pentru că Felix voia să câştige favoarea iudeilor, l-a lăsat pe Pavel legat.
meniu prim"Spui că iubești ploaia, dar folosești umbrela când mergi prin ea. Spui că iubești soarele, dar cauți umbra când strălucește. Spui că iubești vântul, dar închizi fereastra când bate. De aceea sunt speriat când spui că mă iubești."
~ Bob Marley ~