Citește Biblia TLM 1 Corinteni capitolul 14
21. În Lege este scris: „«Îi voi vorbi acestui popor cu limba unor străini şi cu buzele unor necunoscuţi, dar nici atunci nu-mi vor da ascultare», zice Iehova“.
22. Prin urmare, darul limbilor este un semn nu pentru credincioşi, ci pentru necredincioşi, în timp ce profeţirea este un semn nu pentru necredincioşi, ci pentru credincioşi.
23. Dacă toată congregaţia se întruneşte deci în acelaşi loc şi toţi vorbesc în alte limbi, dar intră nişte oameni de rând sau nişte necredincioşi, nu vor zice ei că sunteţi nebuni?
24. Dar, dacă profeţiţi toţi şi intră un necredincios sau un om de rând, cuvântul vostru, al tuturor, serveşte ca mustrare pentru el şi-l îndeamnă să se cerceteze cu atenţie;
25. secretele inimii lui sunt dezvăluite, şi el va cădea cu faţa la pământ şi se va închina lui Dumnezeu, spunând: „Dumnezeu este cu adevărat în mijlocul vostru“.
26. Atunci ce este de făcut, fraţilor? Când vă întruniţi, dacă unul are un psalm, altul o învăţătură, altul o revelaţie, altul o vorbire într-o altă limbă, altul o interpretare, toate să se facă spre zidire.
27. Iar dacă unii vorbesc într-o altă limbă, acest lucru să se limiteze la doi sau cel mult trei, şi pe rând, iar cineva să traducă.
28. Dar, dacă nu este niciun traducător, să tacă în congregaţie şi să-şi vorbească lor înşişi şi lui Dumnezeu.
29. Pe urmă, să vorbească doi sau trei profeţi, iar ceilalţi să caute să înţeleagă sensul.
30. Iar, dacă altuia îi este dată o revelaţie în timp ce stă acolo, primul să tacă.
meniu prim"Omul înțelept nu spune tot ce gândește, dar ce spune, gândește."
~ Aristotel ~