Citește Biblia TLM Galateni capitolul 2

1. Apoi, după paisprezece ani, am urcat din nou la Ierusalim cu Barnaba, luându-l cu mine şi pe Tit.

2. Însă am urcat în urma unei revelaţii. Şi le-am prezentat vestea bună pe care o predic în mijlocul naţiunilor, dar fiecăruia în parte, înaintea bărbaţilor proeminenţi, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar.

3. Totuşi, nici chiar Tit, care era cu mine, n-a fost obligat să se circumcidă, deşi era grec.

4. Dar, din cauza fraţilor falşi introduşi pe ascuns, care s-au strecurat printre noi ca să spioneze libertatea pe care o avem în unitate cu Cristos Isus, ca să ne înrobească de tot ...

5. acestora noi nu le-am cedat şi nu ne-am supus lor, nu, nici măcar pentru un ceas, pentru ca adevărul veştii bune să rămână cu voi.

6. Dar cei consideraţi a fi ceva — indiferent ce fel de oameni erau altădată, pentru mine nu are importanţă; Dumnezeu nu judecă după înfăţişarea omului —, acei bărbaţi proeminenţi nu mi-au împărtăşit, de fapt, nimic nou.

7. Dimpotrivă, când au văzut că îmi fusese încredinţată vestea bună pentru cei necircumcişi, aşa cum lui Petru îi fusese încredinţată pentru cei circumcişi —

8. fiindcă Cel care i-a dat lui Petru puterea necesară pentru un apostolat la cei circumcişi mi-a dat şi mie putere pentru cei din naţiuni —,

9. da, când au ajuns să cunoască bunătatea nemeritată care mi-a fost dată, Iacov, Chifa şi Ioan, cei consideraţi stâlpi, au dat cu mine şi cu Barnaba mâna dreaptă în semn de părtăşie, pentru ca noi să mergem la naţiuni, iar ei la cei circumcişi.

10. Numai că trebuia să ne aducem aminte de săraci. Şi tocmai lucrul acesta m-am şi străduit să-l fac.

«Capitolul 1 capitolul 2 din 6 Capitolul 3»

Sari la capitolul:

Distribuie pe: | | | |