Citește Biblia TLM Deuteronomul capitolul 32
1. „Plecaţi-vă urechea, ceruri, ca să vorbesc,
şi să asculte pământul cuvintele gurii mele!
2. Ca stropii de ploaie va cădea învăţătura mea,
ca roua va picura cuvântul meu,
ca ploaia măruntă pe iarbă
şi ca ploaia bogată pe vegetaţie.
3. Căci voi proclama numele lui Iehova.
Recunoaşteţi măreţia Dumnezeului nostru!
4. Stânca — lucrările sale sunt perfecte,
căci toate căile sale sunt dreptate.
Un Dumnezeu al fidelităţii, în care nu este nedreptate;
el este drept şi nepărtinitor.
5. Ei au făcut ce este rău;
ei nu sunt copiii lui, defectul este al lor.
Generaţie strâmbă şi denaturată!
6. Aşa vă purtaţi voi faţă de Iehova,
popor fără minte şi fără înţelepciune?
Nu este el Tatăl tău care te-a adus în existenţă,
care te-a făcut şi te-a întărit?
7. Adu-ţi aminte de zilele de altădată,
gândiţi-vă din generaţie în generaţie la anii care au trecut;
întreabă-l pe tatăl tău, şi el îţi va povesti,
pe bătrânii tăi, şi ei îţi vor spune.
8. Când Cel Preaînalt le-a dat naţiunilor o moştenire,
când i-a despărţit pe fiii lui Adam unii de alţii,
el a fixat graniţe popoarelor
după numărul fiilor lui Israel.
9. Căci partea lui Iehova este poporul său,
Iacob este partea lui de moştenire.
10. L-a găsit într-un pământ pustiu,
într-un deşert gol care vuia de urlete.
L-a înconjurat, ca să aibă grijă de el,
l-a ocrotit ca pe lumina ochilor săi.
meniu prim"S-ar putea să uite ce ai spus, dar niciodată nu vor uita ce i-ai făcut să simtă."
~ Carl W. Buechner ~