Citește Biblia TLM Evrei capitolul 11

1. Credinţa este aşteptarea sigură a lucrurilor sperate, demonstrarea evidentă a realităţilor care totuşi nu se văd.
Rom 8.24-25
Fiindcă în această speranţă am fost salvaţi, dar o speranţă care se vede nu este speranţă, căci mai speră omul într-un lucru pe care-l vede? ;2Cor 4.18
în timp ce noi nu ne ţinem privirea aţintită asupra lucrurilor care se văd, ci asupra lucrurilor care nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, dar lucrurile care nu se văd sunt veşnice. ;2Cor 5.7
şi ştim aceasta fiindcă umblăm prin credinţă, nu prin vedere. ;

2. Căci prin ea au primit mărturie oamenii din vechime.
Evr 11.39
Şi totuşi, toţi aceştia, deşi au primit mărturie prin credinţa lor, n-au primit împlinirea promisiunii, ;

3. Prin credinţă înţelegem că lucrurile din univers au fost create prin cuvântul lui Dumnezeu, astfel că ceea ce se vede a venit în existenţă din ceea ce nu se vede.
Gen 1.1
La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul. ;Ps 33.6
Cerurile au fost făcute prin cuvântul lui Iehova şi toată armata lor prin spiritul gurii sale. ;Ioan 1.3
Toate lucrurile au venit în existenţă prin el şi fără el n-a venit nimic în existenţă. Ceea ce a venit în existenţă ;Evr 1.2
la sfârşitul acestor zile ne-a vorbit printr-un Fiu, pe care l-a numit moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut lucrurile din univers. ;2Pet 3.5
Căci, potrivit dorinţei lor, ei scapă din vedere faptul acesta: că erau ceruri din timpuri străvechi şi un pământ care stătea ca o masă compactă afară din apă şi în mijlocul apei, prin cuvântul lui Dumnezeu, ;

4. Prin credinţă, Abel i-a oferit lui Dumnezeu o jertfă mai valoroasă decât a lui Cain şi prin această credinţă a primit mărturie că era drept, pentru că Dumnezeu a depus mărturie despre darurile lui. Prin aceasta, el vorbeşte încă, deşi a murit.
Gen 4.4
Abel a adus şi el câţiva dintre întâii născuţi ai turmei sale şi bucăţile lor de grăsime. Şi, în timp ce Iehova a privit cu plăcere spre Abel şi spre ofranda lui, ;1Ioan 3.12
Nu cum a fost Cain, care provenea de la cel rău şi şi-a înjunghiat fratele. Şi pentru ce l-a înjunghiat? Pentru că faptele lui erau rele, dar ale fratelui său erau drepte. ;Gen 4.10
Dar Dumnezeu a zis: „Ce-ai făcut? Ascultă! Sângele fratelui tău strigă din pământ la mine. ;

5. Prin credinţă, Enoh a fost transferat ca să nu vadă moartea şi n-a fost găsit nicăieri, pentru că Dumnezeu îl transferase. Căci, înainte să fie transferat, el a primit mărturia că îi fusese plăcut lui Dumnezeu.
Mat 23.35
ca să vină asupra voastră tot sângele celor drepţi vărsat pe pământ, de la sângele dreptului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi ucis între sanctuar şi altar. ;Evr 12.24
de Isus, mediatorul unui legământ nou, şi de sângele stropirii, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel. ;Gen 5.22-24
După ce i s-a născut Metusala, Enoh a continuat să umble cu adevăratul Dumnezeu trei sute de ani. În acest timp i s-au născut fii şi fiice. ;

6. De altfel, fără credinţă este imposibil să-i plăcem, fiindcă cel ce se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el există şi că devine răsplătitorul celor ce îl caută stăruitor.

7. Prin credinţă, Noe, după ce a fost avertizat de Dumnezeu cu privire la lucruri care încă nu se vedeau, a arătat teamă sfântă şi a construit o arcă pentru salvarea familiei sale. Prin această credinţă, el a condamnat lumea şi a devenit moştenitor al dreptăţii care este potrivit credinţei.
Gen 6.13-22
Apoi Dumnezeu i-a zis lui Noe: „A venit timpul să nimicesc orice carne, căci pământul s-a umplut de violenţă din cauza lor, şi iată că îi voi nimici împreună cu pământul. ;1Pet 3.20
care fuseseră neascultătoare odinioară, când răbdarea lui Dumnezeu aştepta în zilele lui Noe, când se construia arca, în care puţini, adică opt suflete, au fost salvaţi prin apă. ;Rom 3.22
da, dreptatea lui Dumnezeu prin credinţa în Isus Cristos, pentru toţi cei ce au credinţă. Fiindcă nu este nicio deosebire. ;Rom 4.13
Fiindcă nu prin lege a primit Avraam sau sămânţa lui promisiunea că va fi moştenitorul unei lumi, ci prin dreptatea care vine prin credinţă. ;Filip 3.9
şi să fiu găsit în unitate cu el. Astfel, nu mă bizui pe dreptatea mea, care vine din lege, ci pe aceea care vine prin credinţa în Cristos, adică pe dreptatea care vine de la Dumnezeu pe baza credinţei, ;

8. Prin credinţă, Avraam, când a fost chemat, a ascultat şi a ieşit ca să meargă spre locul pe care trebuia să-l primească drept moştenire. A ieşit, deşi nu ştia unde se duce.
Gen 12.1-4
Iehova i-a zis lui Avram: „Ieşi din ţara ta, dintre rudele tale şi din casa tatălui tău şi du-te în ţara pe care ţi-o voi arăta. ;Fapt 7.2-4
El a zis: „Bărbaţilor, fraţi şi taţi, ascultaţi! Dumnezeul gloriei i s-a arătat strămoşului nostru Avraam când era în Mesopotamia, înainte să se stabilească în Haran, ;

9. Prin credinţă, el a trăit ca străin în ţara promisiunii ca într-o ţară străină şi a locuit în corturi cu Isaac şi cu Iacob, moştenitori cu el ai aceleiaşi promisiuni.
Gen 12.8
Mai târziu, a plecat de acolo în regiunea muntoasă de la est de Betel şi şi-a aşezat cortul aşa încât Betelul era la vest şi Aiul era la est. Acolo i-a construit un altar lui Iehova şi a început să cheme numele lui Iehova. ;Gen 13.3-18
El a mers, mutându-şi tabăra dintr-un loc în altul, din Neghev până la Betel, până la locul unde fusese la început cortul lui, între Betel şi Ai, ;Gen 18.1-9
După aceea, Iehova i s-a arătat la copacii mari din Mamre, pe când el stătea la intrarea cortului, în arşiţa zilei. ;Evr 6.17
Astfel, când şi-a propus să le arate şi mai clar moştenitorilor promisiunii că hotărârea sa nu se poate schimba, Dumnezeu a intervenit cu un jurământ, ;

10. Căci el aştepta oraşul cu temelii adevărate, oraş al cărui constructor şi făuritor este Dumnezeu.
Evr 12.22
ci v-aţi apropiat de un munte, Sion, şi de un oraş al Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de miriade de îngeri, ;Evr 13.14
pentru că nu avem aici un oraş care rămâne, ci îl căutăm cu stăruinţă pe cel viitor. ;Evr 3.4
Bineînţeles, orice casă este construită de cineva, dar cel care a construit toate lucrurile este Dumnezeu. ;Apoc 21.2-10
Am văzut şi oraşul sfânt, Noul Ierusalim, care cobora din cer, de la Dumnezeu, pregătit ca o mireasă împodobită pentru soţul ei. ;

«Capitolul 10 capitolul 11 din 13 Capitolul 12»

Sari la capitolul:

Distribuie pe: | | | |