Citește Biblia TLM Judecătorii capitolul 18

Setări Biblia
21. Apoi s-au întors şi au pornit la drum, punând înaintea lor copiii, animalele şi lucrurile de valoare.
22. Când au ajuns la o oarecare distanţă de casa lui Mica, bărbaţii care locuiau în casele din apropierea casei lui Mica s-au adunat şi au încercat să-i ajungă din urmă pe fiii lui Dan.
23. Când au strigat către fiii lui Dan, aceştia şi-au întors faţa şi i-au zis lui Mica: „Ce-i cu tine de i-ai adunat pe oamenii aceştia?“
24. Şi el a zis: „Mi-aţi luat dumnezeii pe care mi i-am făcut, precum şi preotul şi v-aţi dus. Iar mie ce-mi mai rămâne? Cum puteţi să-mi ziceţi: «Ce-i cu tine?»“
25. Dar fiii lui Dan i-au spus: „Să nu-ţi auzim glasul pe-aproape, ca nu cumva nişte oameni cu sufletul plin de amărăciune să se arunce asupra voastră şi să pierzi sufletul tău şi sufletul casei tale“.
26. Şi fiii lui Dan şi-au continuat drumul. Iar Mica, văzând că erau mai tari decât el, s-a întors şi s-a dus acasă.
27. Ei au luat ceea ce făcuse Mica şi pe preotul lui şi şi-au continuat drumul, mergând spre Lais, împotriva unui popor liniştit, care nu bănuia nimic. I-au lovit cu ascuţişul sabiei şi au dat foc oraşului.
28. Şi n-a fost nimeni care să-i scape, căci erau departe de Sidon şi nu aveau nimic de-a face cu alţi oameni; oraşul se afla în valea Bet-Rehobului. Apoi au reconstruit oraşul şi s-au stabilit acolo.
29. Şi i-au pus oraşului numele Dan, după numele tatălui lor, Dan, care i se născuse lui Israel. Dar numele oraşului a fost la început Lais.
30. După aceea, fiii lui Dan au înălţat pentru ei chipul cioplit, iar Ionatan, fiul lui Gherşom, fiul lui Moise, el şi fiii lui, au devenit preoţi pentru tribul daniţilor până în ziua în care ţara a fost dusă în exil.
|
Pagina 3 din 4
Sari la pagina:
capitolul 18 din 21
Sari la capitolul:
Distribuie pe: facebook | twitter | linkedin | myspace | email
Biblia >> Traducerea Lumii Noi >> Cartea Judecătorii >> Citește Biblia TLM Judecătorii capitolul 18 | pagina 3 | FiiLumina
meniu prim
"Ca o piesă de teatru, așa este viața: nu contează cât de mult a ținut, ci cât de frumos s-a desfășurat.”
~ Seneca ~