Citește cântarea Simida Istrate - Fărâmituri - Cântările noastre

Cântările noastre cântate plângând,
Lua-și-vor odată aripile-albastre,
Și-n soare plutivor curate arzând,
De focul iubirii cântările noastre.

REF.
Din roua de lacrimi ce-n ele-a rămas,
Lucivor pe ceruri ghirlande de stele,
Iar îngerii slavei cu tremur în glas,
Cântând învățavor să plângă din ele.

Cântările noastre n-au seamăn și soț,
În nici o simțire și limbă și zare,
Oricine le-aude se-aprinde și-n toți,
Învie cereasca și sfânta-ncântare.

REF.
Venind din al tainei ceresc nehotar,
Ce-adânc duh de taină ființa-nveșmântă,
Purtând mierea dulce lăsată de har,
Fac dulce și duhul și gura ce cântă.

Cântările noastre sunt nimb Lui Hristos,
Sunt rugul iubirii, sunt jertfa suavă,
Sunt tot ce pământul îi dă mai frumos,
Acelui din ceruri mai veșnic de slavă.

REF.
Cântările noastre sunt nimb Lui Hristos,
Sunt rugul iubirii, sunt jertfa suavă,
Sunt tot ce pământul îi dă mai frumos,
Acelui din ceruri mai veșnic de slavă,
Acelui din ceruri mai veșnic de slavă,
Mai veșnic de slavă.