Citește cântarea Simida Istrate - Cântări de demult - Păstorul

Cine poate înțelege,
Ce înseamnă un păstor,
Pe pășunile întinse,
Pentru viața oilor.
Pentru hrana căutată,
Zilnic fără încetare,
Pentru apele curate,
Pentru tainice izvoare.

Cine poate înțelege,
Ce înseamnă un păstor,
Jos în văile vieții,
Sus pe culmea munților.
Pe coline prin vâlcele,
Prin păduri și luminișuri,
Când atâtea guri așteaptă,
Prada de după tufișuri.

Cine poate înțelege,
Ce înseamnă un păstor,
Pentru zilele noroase,
Pentru vremea ploilor.
Pentru arșița cea mare,
Pe pășunile întinse,
Când sub seceta din lume,
Par câmpiile aprinse.

Cine poate înțelege,
Ce înseamnă un păstor,
Pentru oi, pentru oițe,
Pentru viața mieilor.
Pentru cele ostenite,
Gata să rămână-n urmă,
Cine poate înțelege,
Ce e un păstor în turmă.

Cine poate, cine oare,
Viața pentru oi să-și pună,
Când în jur pândesc tâlharii,
Pe păstor să îl răpună.
Când 'nainte urlă lupii,
Când în spate-un leu răgnește,
Doamne cine, cine oare,
Oile le mai păzește.

Iar un glas sfios și dulce,
Spintecă încet tăcerea,
Eu Mi-Am împletit pe cale,
Bucuria și durerea.
Eu voi sta 'naintea turmei,
Eu Voi fi Păstorul care,
Viața pentru oi Mi-Oi pune,
Îngrijind de fiecare.

Mi s-a umezit privirea,
În Isus vedeam Păstorul,
Cu rară gingășie,
Mă chemă Mântuitorul.
Între Brațele-I deschise,
M-A cuprins cu-a Lui iubire,
Doamne îmi aduc aminte,
De duioasa întâlnire.

Doamne fă-ne să-nțelegem,
Că suntem turmă pe cale,
Și că ne-Ai trimis în lume,
Fiul cerurilor Tale.
Ne-Ai vorbit cu gingășie,
Ne-ai vorbit cu îndurare,
Pe Isus 'L-avem în lume,
Un Păstor și bun și mare.

Fă-ne să cunoaștem glasul,
Minunatului Păstor,
Ce ne cheamă-n totdeauna,
Pe pășune iubitor.
Ce ne poartă la izvorul,
Apelor de vindecare,
Până când Își întregește,
Blânda turmă de sub soare.