Tu treci in goana ta grabit prin lume, Robit, de-a ne-mplinirilor osanda, Visand sa ai din plin comori si nume, Alergi mereu cu-o inima flamanda. Nu mai ai timp, ca sa privesti o floare, Si sa admiri frumoasele-i culori, Sa urmaresti un rasarit de soare, Si frumusetea clipelor din zori, Nu mai ai timp, sa stai langa izvorul, Ce curge cristalin prin stanci de munte, Sa intelegi ca doar pe Creatorul, Il poti vedea si-n cele mai marunte. Sa vezi ca totu-i numai pentru tine, Un om trudit, sarman si muritor, Sa intelegi ca-n mana Lui te tine, Un Dumnezeu a toate creator. Ce mai presus de toate si-a dat viata, La Golgota, in locul tau sa moara, Iar tu, trecand grabit, iti intorci fata, Sa nu vezi dragostea ce te-nconjoara, Incetineste-ti pasul pe carare, Uitandu-te o clipa-n jurul tau, La universul fara de hotare, Si-n tot ce vezi, sa-l vezi pe Dumnezeu.