1. Adă Doamne primăvara și rămâi și Tu cu noi
C-am avut atâta iarnă și îngheț și vânt și ploi
Uite-Te în sinea noastră ce de viscole am avut
Dă din nou un rost la toate, rostul care s-a pierdut.
R: /: Adă Doamne primăvara, după care toți tânjim
Dă-ne dor de cele sfinte și putere să iubim :/
2. Iarna sufletelor noastre, ne-a asprit, ne-a insingurat
Am iernat până și vara sub un zâmbet înghețat
Doar Tu Doamne, ești mai mare decât colții asprei ierni
Sub cereasca vindecare, fă un semn, ca să ne chemi.
B: Fă-ne Doamne să-nflorim, cu copacii înc-odată
Și miros să răspândim de credință adevărată
Adă Doamne primăvara după care toți tânjim
Dă-ne dor de cele sfinte și putere să iubim, să iubim.