Adesea-Ți cerem binecuvântări
Și pentru liniște și pace ne rugăm
Vrem vindecare, cer fără nori
Și mâna Ta cea blândă să fie peste noi
Iar Tu cunoști multele nevoi
Și poți s-oferi mai mult decât știm cere noi
Dar poate că binecuvântarea
Curge prin stropii unei furtuni
Și vindecarea poate vine chiar prin ochii lăcrimând
Poate harul Tău e-ascuns
În nopți pustii și fără cânt
Adesea cerem să Te-auzim
Căzând în deznădejde când nu Te simțim
Uităm adesea ce ne-ai promis:
O lume dincolo de nori și dincolo de vis
Iar Tu auzi fiecare plâns
Și fiecare glas rugând
Dar poate că binecuvântarea
Curge prin stropii unei furtuni
Și vindecarea poate vine chiar prin ochii lăcrimând
Poate harul Tău e-ascuns
În nopți pustii și fără cânt
Când ni se pare că întunericul a-nvins
Și cerul pare frânt să nu uităm
El va veni curând
Să nu uităm
Dar poate că binecuvântarea
Curge prin stropii unei furtuni
Și vindecarea poate vine chiar prin ochii lăcrimând
Poate orice dezamăgire poartă o sete în ea
Ce lumea asta niciodată nu o poate sătura
Și poate în fiecare plâns
Și-n nopți pustii și fără cânt
Este harul Tău ascuns
meniu prim "Soarele strălucește, ne încălzește și ne luminează, iar noi nu suntem deloc curioși de ce se întâmplă asta; cu toate acestea, încercăm să găsim explicația răului, durerii, foamei, țânțarilor și a oamenilor proști." ~ Ralph Waldo Emerson ~