Comentariile pentru mesajul instant 44609 | ÎNTOARCEREA FIU

ÎNTOARCEREA FIULUI RISIPITOR
Mihaela Mănescu

"O să mă-ntorc... O să mă-ntorc acasă. Gata...
Mi-e frig și foame... Și-s străin. Da-i drept
Că n-am ce răsplătire să aștept.
Mi-am cheltuit averea... L-am furat pe Tata...
Și chiar de nu m-ar mai primi la Piept,
O să-i slujesc din dragoste, plătindu-mi fapta!
M-am hotărât să mă întorc acasă. Gata..."

Ce chin! Ce gând... Ce Glas îl îndemna să fugă...?
Un fiu pierdut, un fiu risipitor
Ce-a fost cândva un prinț moștenitor,
Plângea acum în beznă, printre porci, ca slugă,
În haine zdrențuite, ars de dor,
Simțind adânc fiorul remușcării-n rugă.
Și-n gând, un Glas Divin îl îndemna să fugă...

"Dar dacă-i tras zăvorul porții pentru mine
Iar robii înarmați de pază-or sta...?
Și dacă Tata n-o să mă mai vrea?
Sunt un tâlhar! Un suflet cu simțiri străine...
Am căutat doar fericirea mea.
Un blestemat de fiu care-a adus rușine!
Cum să nu fie tras zăvorul pentru mine...?

Mă-ntorc oricum... Cu haina vieții sfâșiată,
Cu lacrimi vinovate pe obraz,
Învins în trup și-n suflet de necaz.
Și-o să-mi numesc Părintele "Stăpân", nu "Tată"...
Chiar dacă-nfrunt al fricii greu talaz
Ce mă doboară-n duh șoptindu-mi: "Niciodată
Să nu te-ntorci cu haina vieții sfâșiată...!"

Și fiul prinse-a merge suspinând pe cale.
Văzându-l, lucrătorii i-au strigat:
"Te știm noi cine ești... unde-ai umblat!
Te-ntorci acum, crezând cumva că-s ale tale
Și-averile pe care le-ai lăsat?
O să te-alunge Tatăl, chiar de-L rogi cu jale!"
Iar fiul, suspinând, se-opri zdrobit pe cale...

Însă Părintele, îmbătrânit de vreme,
Cu ochii plânși, privind spre zări pustii,
Ieșea în prag în fiecare zi
Și nu-nceta copilul cel fugit să-l cheme
Șoptind în rugă: "Știu că o să vii...!
Te-aștept curând. Te iert. Hai, vino, nu te teme..
Eu sunt Același Tată-mbătrânit de vreme."

O, dar ce prinț pierdut stă prăbușit în tină...?
Să fie oare fiul răzvrătit?
Chiar el! Și deodată, copleșit,
Părintele aleargă-n Dragostea-i Divină
Strigând din depărtări : "Bine-ai venit!"
"Cum, Tată, să mă iei în brațe plin de vină...?
O, nu sunt vrednic!" plânge prințul smuls din tină.

"Aduceți straiu-mpodobit cu nestemate!
Aduceți și inelul de-mpărat!
Tăiați, în cinstea lui, vițelul îngrașat!
Că astăzi, fiul mort în lumea de păcate,
S-a-ntors plângând acasă, înviat!
O, vino, fiul Meu... Dă-mi hainele pătate...
Să te îmbrac în straiul tău cu nestemate..."

Nu ai acces, deoarece nu ești autentificat!
Informații avantaje cont membru autentificat