Comentariile pentru mesajul instant 44745 | Într-o bună zi,

Într-o bună zi, un băieţel de şapte ani s-a apropiat şovăielnic de sora lui mai mare şi i-a pus o întrebare care îl frământa de multă vreme: "Poate cineva să îl vadă cu adevărat pe Dumnezeu?"
Ocupată până peste cap cu ajustarea sprâncenelor, fata i-a răspuns iritată: " Desigur că nu, prostuţule! Dumnezeu îşi are sălaşul în înălţimile cerului şi nimeni nu are cum să îl zărească!"

Dumnezeu
A trecut câtăva vreme, dar importantă problemă continuă să nu îi dea pace băiatului. Aşa s-a făcut că, în cele din urmă, s-a apropiat de mama lui, absorbită de pregătirea prânzului, şi i-a spus: "Mamă, l-a văzut cineva vreodată pe Dumnezeu?" "Nu, nu chiar," i-a răspuns mama. "Dumnezeu este o făptură fără trup care trăieşte în adâncul inimilor noastre, aşa că nimeni nu a avut cum să îl vadă aşa cum mă zăreşti tu pe mine ."

Cumva satisfăcut de această explicaţie, băieţelul şi-a astâmpărat pentru o vreme curiozitatea nesăţioasă.

Nu mult timp după aceea, el a plecat la pescuit împreună cu bunicul său. Desigur, s-au simţit foarte bine împreună, încercând să vadă care dintre ei va momi cei mai mulţi peşti ascunşi în lumea de sub apă. Orele au trecut pe nesimţite şi apusul soarelui i-a surprins aflaţi încă pe marginea lacului. Culorile amurgului erau de o frumuseţe neobişnuită, iar bunicul privea cu încântare imaginea minunată din faţa lui. Văzând expresia de seninătate şi satisfacţie de pe faţa bătrânului, băiatul a ezitat un moment, dar nu s-a putut împiedica să întrebe: "Bunicule, nu mai aveam de gând să mai spun acest lucru altcuiva, însă există ceva care mă nedumereşte de multă vreme. Poate vreun om să îl vadă cu adevărat pe Dumnezeu?"

Bătrânul nu a părut să fie surprins de aceste cuvinte. A rămas neclintit, cu faţa către apus şi, în cele din urmă, a spus cu o uşoară uimire : "Nepoate, nu ştiu cum se face dar, oriunde mi-aş îndrepta privirea, nu îl văd decât pe Dumnezeu ."

Așa e

Nu ai acces, deoarece nu ești autentificat!
Informații avantaje cont membru autentificat