Damian - Undeva într-o căsuță Undeva intr-o casuta, Când eram odata eu, Se vorbea de-un doctor care Nu credea in Dumnezeu. Într-o zi, cand sta la masa Si citea dintr-un roman Iata ca la dansul vine Un biet copilas sarman. Mama mea e grav bolnava Si taticul a murit Iara eu, care-s mai mare Dupa leacuri am venit Domnul doctor, fie-ti mila Caci suntem cinci copilasi Daca moare si mamica, Ce ne facem noi orfani?" Doctorul se-ngrijoreaza, De la masa se ridica Dar cu gandul tot la carte Îi de-te o alta sticla. Bucuros copilul fuge La mamica lui bolnava Nestiind că duce-n mana In sticluta lui, otrava. Doctorul il mai petrece Cu privirea pe orfan Se-ntoarce dinou la masa Si citeste din roman. Dar de-odata, se-nfioara. De la masa se ridica Oare ce medicamente I-oi fi dat in a lui sticla?" Cand zareste eticheta, Inima i se opreste. Ce crima poate sa fie! Grav e ceea ce-am facut! N-am sa mai ajung copilul Ce-a fugit la a lui mama Daca gusta din sticluta, Va muri de bunaseama!" Atunci el cu disperare În genunchi s-a aplecat Și cu ochii plini de lacrimi Catre ceruri a strigat: "Daca e Divinitate, Daca este Dumnezeu, Sa-mi asculte rugaciunea Caci strig din sufletul meu! Fa Doamne sa nu ajunga La mamica lui bolnava Copilasul care duce În sticluta lui otrava!" Deodata usa se deschide Și intra copilu-n goana Si cu ochii plini de lacrimi Îi arata mana goala. Domnul doctor, eu din fuga Am cazut si-am spart sticluta Fie-ti mila si da-mi alta Sa nu moara mamicuta!" Doctorul cu bucurie Îl serveste-n goana mare Și-l petrece cu privirea, Copilasul la plecare. Si-a plecat atunci genunchii, Fata pana la pamant Si-ntr-un gest de umilinta S-a 'nchinat Domnului Sfant. Recunosc acum ca este Sus in cer un Dumnezeu Vreau sa fiu si eu de-acuma Un mic slujitor al Sau!. |
Comentariul tău: Nu ai acces, deoarece nu ești autentificat! Informații avantaje cont membru autentificat |