Citește devoționala Vindecări miraculoase (partea a II-a)

Vindecări miraculoase în ziua de astăzi.

Dumnezeu nu este un Dumnezeu epuizat, demodat, depaşit, retras, cum ai putea să crezi. Domnul face şi astăzi vindecări. „Isus Cristos este acelaşi, ieri, şi azi, şi în veci.” (Epistola lui Pavel catre Evrei 13:8) Am să relatez, în continuare, doar două mărturii, cu referire la zilele de astăzi, din multele pe care le-am auzit şi de care am auzit. Şi în care cred.

1. Mărturia unei femei în vârstă de 38 de ani, la vremea aceea (in urma cu 6, 7 ani), care frecventa o biserica din Arad, şi care, am înţeles, depunea mărturie în toate bisericile care se rugaseră pentru ea. Pentru a face cunoscută minunea ce se intamplase cu ea şi pentru a face cunoscută puterea şi numele Domnului. Femeia şi-a început mărturia, prin a ne spune că Dumnezeu a vindecat-o de cancer. Ce se întâmplase? Cu mai bine de un an în urmă, fusese depistată cu această boală teribilă. (Diagnosticul îi fusese dat chiar la aniversarea unei zile de naştere, dar nu mai reţin dacă a sa sau a fiicei sale minore care, dacă nu mă înşel, avea 9 anişori.) Cancerul era localizat undeva prin toată zona abdominală, dar şi la un rinichi. Au urmat analize peste analize, în diverse spitale, laboratoare şi oraşe, iar Clujul –ultima şi cea mai mare instanţă medicală naţională zonală- îi spusese că ar exista varianata operaţiei, dar o operaţie extrem de costisitoare, pentru posibilităţile pacientei, la nivelul a peste o sută de mii de euro, dacă bine-mi amintesc. Cert este că în noaptea următoare zilei în care fusese anunţat costul operaţiei, care, pe deasupra, nu putea fi făcută decât în Occident, pacienta avusese următorul vis. Se făcea că se află, alături de rudele şi prietenii de familie, la o părtăşie (denumirea specifică a unei întâlniri restrânse între credincioşi), iar o persoană necunoscută, prezentă şi ea în vis, i-a adresat următoarele cuvinte: „-Nu vei putea să strângi banii de care ai nevoie. În schimb, toţi cei care sunt aici, în frunte cu tine, vor trebui să se roage pentru tine. Pentru vindecarea ta. Rugăciune şi iar rugăciune! Şi să creadă, să crezi şi tu, că vei fi vindecată.” Acesta a fost mesajul din vis. A urmat, în paralel cu tratamentul cu citostatice, şi o teribilă campanie de rugăciuni, dusă pe parcursul câtorva luni, în sprijinul bolnavei, inclusiv, sau mai ales, în biserici. Se dăduse sfoară în biserici de diferite confesiuni, fie baptiste, ortodoxe, penticostale sau adventiste, etc. Cert este că, în chip neaşteptat, într-un timp nu prea îndelungat, în chip miraculos, bolnava dădea semne de ameliorare. Unul dintre rinichi, care ajunsese şi el să fie afectat, deja se vindecase. Semnele era extrem de încurajatoare. Şi totul a culminat cu o seară când, în timp ce bolnava se ruga, împreună cu soţul ei, a auzit vocea, citez din spusele femeii, cu ghilimelele de rigoare, „vocea, de o bunătate inconfundabilă a Domnului Isus Cristos: Te-am vindecat!” Aproape întreaga mărturie s-a derulat printre lacrimi abia reţinute. Femeia a precizat, abia la sfârşitul mărturiei, că uitase să spună, era de profesie medic!

2. Un alt caz, din Timişoara, cu o femeie, pe nume Florica Munteanu. O femeie care L-a căutat pe Domnul, a cerut puterea Lui. A frecventat, iniţial, o biserică şi o confesiune care nu o mulţumeau, care lâncezea, s-a rugat şi a fost călăuzită către o biserică în care Domnul şi-a arătat puterea. Era asistentă medicală. Într-o zi, în drum spre serviciu, în timp ce se ruga pe tramvai, Domnul i-a arătat că la spital va găsi un bărbat care plânge. Aşa s-a şi întâmplat, odată ajunsă la spital a dat de omul asupra căruia a fost încunoştiinţată, l-a întrebat pe bărbat de ce plânge, iar acesta i-a spus că are internat un copil de 9 ani, foarte grav bolnav, i-ar doctorii i-au mai dat copilului doar câteva zile de viaţă. În prezenţa medicilor, d-na Munteanu, s-a aplecat peste copil, în rugăciune, şi, în scurt timp, în chip miraculos, copilul s-a vindecat. Mare minune dumnezeiască! Altădată, în spital murise un tânăr de 35 de ani. Soţia, distrusă, urla, familia distrusă jelea. Jale mare, evident. Simţindu-se îndemnată de Domnul, şi prin puterea Lui, d-na Munteanu s-a rugat peste mort, iar acesta a revenit la viaţă, în chip miraculos.

Vindecare spirituală de ultim moment.

Cititorule, te afli pe patul unui spital, grav bolnav. Poate că medicii nu ţi-au mai dat nici o şansă. Părinte, te afli lângă copilul tău, grav bolnav. (Am văzut cum este chipul unui copilaş bolnav, zăcând pe patul unui spital. I-am văzut privirea speriată, imploratoare, cerând ajutorul, mila. Inima ţi se frânge.) Poate că Domnul nu va face cu tine (cu copilaşul tău) nici o minune de vindecare trupească, cum s-a întâmplat în alte cazuri. Dar există, prin mila Domnului, dar şi prin credinţa omului, până în ultimul moment, şansa vindecării spirituale. Şansa mântuirii. Şansa vieţii veşnice. Ai uitat, sau n-ai ştiut, că suntem făcuţi, construiţi pentru veşnicie? Că suntem făcuţi pentru Cer? Nu vrei să fii în veşnicie cu copiii tăi, cu nepoţii tăi, cu părinţii tăi, cu familia ta?

Regula biblică este că pe calea mântuirii este nevoie de timp, de multă muncă. Pentru a te desavârşi. E nevoie, spune Biblia, să parcurgi „proceduri” spirituale obligatorii. Botezul în apă, cererea şi primirea Duhului Sfant, sfinţirea, etc. Aceasta este regula. Dar Domnul, în mila Sa, face şi excepţii. În mod excepţional, Domnul poate salva un suflet prăbuşit şi în ultimul moment. Un suflet care L-a cunoscut doar în acest ultim moment, a aflat despre El doar în acest ultim moment, a cerut milă doar în acest ultim moment şi şi-a pus nădejdea în El în acest ultim moment. Salvat pe ultima sută de metri, cum se spune. Salvat prin mila Sa şi prin credinţa omului. Evanghelia dupa Luca, capitolul 23, versetele 39-43, relatează că alături de Domnul Isus, deja răstignit, stau răstigniţi doi tâlhari. Unul dintre tâlhari Îl batjocoreşte pe Isus, contestându-I calitatea divină şi puterea. Dar celălalt tâlhar, cu trupul deja străpuns de cuie, îi spune Domnului Isus:” Doamne, adu-Ţi aminte de mine, în Împărăţia Ta.” Iar Isus îi răspunde: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în Rai.” Domnul răsplăteşte, în mila Sa, încrederea pe care unul dintre tâlhari o are în El. Domnul răsplăteşte credinţa mare şi de ultim moment a tâlharului. Adevărat, Domnul nu face o minune pământească. Ar fi putut să-l scoată pe tâlhar din cuie, să-l dea jos de pe cruce, să-i vindece instantaneu rănile, să-l facă nevăzut. Ar fi putut să facă asta. Pentru că era Fiu de Dumnezeu! Dar Domnul alege pentru tâlharul credincios ceva mult mai important decât libertatea şi vindecarea pământească. Domnul alege să-l mântuiască. Alege să-i salveze sufletul. Pentru veşnicie. Tot aşa, poate tu, care te afli condamnat pe patul de spital, poate vei muri pământeşte. Domnul nu a hotărât să facă o minune şi cu tine. Poate vei muri, răstignit pe patul de spital, aşa cum tâlharul credincios a murit, răstignit pe cruce. Dar Domnul, prin apelul tău credincios la mila Sa, prin mila Sa, prin credinţa şi nădejdea ta de ultim moment în El, îţi va putea salva sufletul, chiar în ultimele zile, ceasuri, clipe ale vieţii tale. Şi dacă Domnul se va atinge de tine, salvându-ţi sufletul, ţi-o va şi aduce la cunoştiinţă, într-o formă minunată, miraculoasă, cum numai El ştie şi poate, ca să şti, să nu pleci neîmpăcat din lumea aceasta. Şi pentru ca El să se facă cunoscut în lume, printre cei care încă nu-L cunosc şi nu cred în El. Bolnavule, muribundule, indureratule, Domnul să aibă milă, să-ţi dea credinţă şi să te ajute!