Citește devoționala Vindecări miraculoase (partea I)

Partea introductivă

Aceste rânduri au fost scrise pentru tine, cititorule care te afli pe un pat de spital, iar medicii ţi-au spus că mai ai săptămâni, zile, sau poate doar câteva ore de viaţă. Pentru tine, cititorule, care te afli la capul unui bolnav aflat in pragul morţii. Există vindecare! Trupească şi spirituală. Există vindecare trupească de ultim moment. Există si vindecare spirituală de ultim moment. În mod excepţional. Vindecarea trupească înseamnă viaţă pământească. Vindecarea spirituală înseamnă mântuire. Adică viaţă veşnică.

Numele meu nu are importanţă. În data de 30 aprilie 2015, una dintre fiicele mele, Irena, venită din Franţa, într-un scurt concediu, mi-a făcut, profund mişcată, o scurtă relatare despre moartea neaşteptată şi galopantă a unui cunoscut de-al ei. Un tânar, de nici 35 de ani. Fusese bolnav de cancer. Am fost mişcat, la rândul meu. Boala venise total neaşteptat, totul se terminase în foarte scurtă vreme. M-am gândit, atunci, la sutele, poate miile de cazuri de bolnavi din ţară, bolnavi pentru care nu se mai poate face nimic. Bolnavii pentru care medicii nu mai pot face nimic. Tineri, bătrâni, chiar copii. M-am gândit la cei apropiaţi bolnavilor condamnaţi. La părinţi, fraţi, surori, bunici. M-am gândit că suntem, că sunt total neputincios. Compasiunea mea, lacrimile mele nu-i pot ajuta cu nimic pe aceşti bolnavi incurabili, şi nici pe apropiaţii lor. (A fi creştin înseamnă a trai pentru alţii. A simţi pentru alţii.) Dar, în momentul imediat următor, m-am gândit că cineva poate. Dumnezeu poate. Fiul Sau, Isus Cristos, poate. Cunoşteam deja destule cazuri de vindecări miraculoase, pe care Domnul le facuse. Nu doar cele menţionate in Noul Testament. Aveam cunoştinţă, văzusem, văd, auzisem, aud cu urechile mele de vindecări facute de Domnul printre oameni din zilele noastre, vindecări trupeşti si spirituale, făcute cu semne şi minuni. Ca să se vadă că e mâna Lui, nu simple întâmplări şi coincidenţe.

Vindecare trupească şi spirituală în Biblie.

Cine citeşte Evangheliile, observă că Domnul face mereu două lucruri mari: învaţă pe alţii şi vindecă. Vindecări trupeşti, urmate de vindecări spirituale. Domnului i se face milă, aceasta este formularea des întâlnită în Evanghelii. Domnul vindecă prin milă, dar, concomitent, şi prin credinţa omului. Iată câteva exemple. Domnul se atinge de sicriu şi îl învie pe fiul văduvei din Nain, care era dus la groapă. (Luca 7: 11-17) Domnul îl vindecă pe loc pe robul unui sutaş, rob care era bolnav de moarte. Domnul apreciază, cu acest prilej, marea credinţă a sutaşului (militar roman), credinţă cum nu găsise nici în Israel. Sutaşul manifestă, de la bun început, o încredere totală în puterea Domnului de a vindeca. (Luca 7:2-10) In Luca 8 este menţionat cum Domnul o învie din morţi pe fiica lui Iair. Iar, în acelaşi capitol, este menţionată şi vindecarea femeii cu scurgere de sânge, femeie care se atinsese, cu credinţă, de poala hainei lui Isus Cristos. In Evanghelia după Marcu, capitolul 10, Domnul îi redă vederea orbului Bartimeu. In Evanghelia după Ioan, capitolul 11, se relatează cum Domnul îl învie din morţi pe Lazăr. Lazăr era mort de 4 zile! Exemplele ar putea continua.