Citește meditația ai rabdare...doar citeste

Se spune că a fost odată o inimă micuță care era tare tristă...Nu era iubită de nicio altă inimioară, nimeni nu o făcuse vreodată să-și dubleze bătăile de emoție...Stătea cuminte în pieptul care-o adăpostea și aștepta în tăcere să fie zărită de o altă inimă dornică de fluturi in stomac...Dar timpul trecea nemilos...anii se tot adunau iar ea se simțea din ce în ce mai singură pe lume...Nici măcar nu mai deschidea ochii pentru a privi in jurul ei și renunțase demult să mai creadă că ar exista pe lumea asta cineva care s-o însuflețească...Dar într-o zi.când soarele înroșise cerul în timp ce apunea maiestuos, micuța inimioară se plimba tare abătută pe marginea unui lac ...Ochii îi erau închiși și înlăcrimați și nici măcar frumusețea culorilor pictate de talentata toamnă nu o puteau face să se bucure...Stătea amorțită și ascunsă într-un colț întunecat al sternului... ''Tic-tac...tic-tac...'' se auzi lângă ea din ce în ce mai repede...Deschise ochii și privi mirată în jur...O altă inimă pulsa fericită pe banca alăturată...Era incredibil de frumoasă și bătea la unison cu ea...Mica inimioară se animă dintr-o dată, fericirea o cuprinse făcând-o să tremure de emoție, iar ritmul ei se sincroniză perfect cu cel al inimii de alături...În fiecare dintre cele 4 cămăruțe ale ei se născură mii și mii de fluturi care o mângâiau cu aripioarele lor sidefate...Din ziua aceea micuțele inimioare rămaseră împreună până la ultima lor bătaie , iubindu-se ca-n prima zi ...
Nu trăiți cu ochii închiși și nu vă ascundeți inimile-n cel mai îndepărtat colț al pieptului...Păstrați-le frumoase și calde căci nu se știe cine le va călca pragul și nu va mai dori să plece niciodată de acolo...Inimi fericite să aveți !