Un cuplu tânăr s-a mutat într-un nou cartier. În dimineaţa următoare, în timp ce ei savurau micul dejun, femeia privise pe fereastră la vecina lor care a ieţit afară să spele rufele.
„Rufele ei nu sunt foarte curate”, spuse fata. „Ea nu ştie să le spele corect. Probabil are nevoie de un detergent mai bun.”
Soţul ei s-a uitat să vadă şi el, dar nu a spus nimic. De fiecare dată când vecina lor ieşea afară să spele rufele afară, femeia avea aceleaşi comentarii. O lună mai târziu, femeia a fost surprinsă să vadă pe fereastră cât de curate erau rufele vecinei. Ea a spus soţului ei:”Priveşte, vecina a învăţat cum să spele rufele corect! Mă intreb cine a învăţat-o asta.”
Soţul ei a privit-o şi i-a răspuns:”M-am trezit mai devreme dimineaţă şi am spălat geamurile noastre.”
Povestea această ne arată ca exact aşa se petrec lucrurile şi în viaţa noastră. Ceea ce vedem când ne uităm la alţii, depinde de puritatea oglinzii prin care privim noi.
meniu prim "Spui că iubești ploaia, dar folosești umbrela când mergi prin ea. Spui că iubești soarele, dar cauți umbra când strălucește. Spui că iubești vântul, dar închizi fereastra când bate. De aceea sunt speriat când spui că mă iubești." ~ Bob Marley ~