„Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită." 1Petru 5.8
Leul
Un vânător a plecat să vâneze într-o regiune unde ştia că sunt multe animale fioroase. El ţinea în mână puşca şi se credea ferit de orice primejdie. Zărind un leu, a ochit şi a tras, dar puşca nu a luat foc! Leul s-a întors spre vânător, iar acesta şi-a adus aminte că în apropiere era o căsuţă făcută pentru apărarea călătorilor şi vânătorilor în caz de pericol. Văzându-şi viaţa în primejdie, a început să fugă din toate puterile către acel adăpost. În timp ce fugea, îşi căuta cheia prin buzunare; dar n-a găsit-o. O uitase acasă! Ce bine ar fi fost dacă s-ar fi gândit la cheie înainte de a pleca de acasă! Pe când stătea neputincios înaintea uşii, leul a sosit, a sărit asupra lui şi l-a omorât. Dacă acel vânător ar fi putut intra în casă, ar fi fost scăpat. Dar el era afară, şi cu toate că se găsea foarte aproape de a intra, şi-a pierdut viaţa.
Diavolul, ca şi leul, este totdeauna împrejurul omului ca să-l omoare. De la început el a fost ucigaş. Singura salvare este încredinţarea întregii vieţi în mâinile atotputernice ale Mântuitorului. Nu este suficientă o formă de evlavie, nu este suficient să mergem din când în când la biserică, să facem din când în când fapte bune. Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este să credem în Fiul Său, care este Uşa de intrare în viaţa veşnică.