Citește poezia chemarea lui Moise

Moise! Moise! Iată-mă! Nu te apropia de acest loc,
Scoate-ţi încălţămintea din picioare! Priveşte la foc!
Locul pe care tu îl calci acum, este un pământ sfânt,
Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, ce ţin de legământ,
Dumnezeul lui Israel, Dumnezeul lui Iacov, cercat!
Am văzut asuprirea poporului Meu, din greu apăsat,
Care este în Egipt, şi am auzit strigătele ce rosteşte
Din pricina asupritorului lui, care-acum îl asupreşte,
Căci îi cunosc durerile; M-am pogorât să-l izbăvesc
Din mâna Egiptenilor. Să-i scot din ţara ce-o urăsc,
Şi să-l duc într-o ţară bună şi întinsă, ţară mănoasă,
Într-o ţară unde curge lapte şi miere, bogată masă!
Şi anume: în locurile pe care le locuiesc Cananiţii,
Hetiţii şi cu Amoriţii, Fereziţii, Heviţii şi cu Iebusiţii.
Iată că strigătele Israeliţilor au ajuns până la Mine,
Şi am văzut cum îi chinuiesc Egiptenii, în suspine.
Acum vino! Eu te voi trimite la Faraon, cu poruncă,
Şi vei scoate din Egipt pe poporul meu de la muncă,
Eu voi fi negreşit cu tine; iată care va fi pentru tine,
Semnul că Eu te-am trimis: Vei avea tăria în Mine!
După ce vei scoate pe popor din Egipt, toţi veţi sluji
Lui Dumnezeu pe Muntele acesta, şi M-oi descoperi;
Eu Îmi voi întinde mâna, şi voi lovi Egiptul cu minuni,
Pe care le voi face-ntre ei, dar tu, poporul să-l aduni!